蜜桃交友

Alessandro Gisotti
Pope - 26 aprilie 2024 

Cine sunt sfin葲ii? În primul rând, ei nu sunt super-oameni, a葯a cum ne-a reamintit atât de des papa Francisc. Cu toate acestea, în imaginarul colectiv, chiar 葯i al celor care nu cred, sfin葲enia este sinonim膬 cu excep葲ionalitatea. Dac膬 numele t膬u se afl膬 în calendar - s-ar putea spune - aceasta se datoreaz膬 cu siguran葲膬 unei vie葲i tr膬ite într-un mod extraordinar. Îns膬, tocmai în leg膬tur膬 cu aceasta, papa a dorit s膬 sublinieze - 葯i a f膬cut-o printr-o exorta葲ie apostolic膬 care ar merita poate s膬 fie aprofundat膬 mai mult - c膬 to葲i cei boteza葲i sunt chema葲i la sfin葲enie, s膬 fie 鈥瀞fin葲ii de la u葯a de al膬turi鈥�, care sunt mult mai numero葯i decât cei men葲iona葲i în calendar. Sfin葲enia, a scris pontiful în Gaudete et Exsultate, se vede 鈥�în poporul r膬bd膬tor al lui Dumnezeu: în p膬rin葲ii care î葯i cresc copiii cu atâta dragoste, în b膬rba葲ii 葯i femeile care muncesc pentru a aduce o pâine acas膬, în cei bolnavi, în c膬lug膬ri葲ele b膬trâne care continu膬 s膬 zâmbeasc膬鈥�.

În aceast膬 sfin葲enie a Poporului lui Dumnezeu, un popor r膬bd膬tor care 葯tie s膬 se încredin葲eze Tat膬lui 葯i s膬 se lase c膬l膬uzit de El, au crezut cu toat膬 convingerea Ioan al XXIII-lea 葯i Ioan Paul al II-lea care, la data de 27 aprilie de acum zece ani, au fost proclama葲i sfin葲i într-o Pia葲膬 Sfântul Petru plin膬 de credincio葯i. Angelo Roncalli 葯i Karol Wojtyla - primul, la Vene葲ia, iar cel膬lalt, la Cracovia mai întâi 葯i apoi în ministeriul lor petrin de la Roma - au fost 鈥瀙膬stori cu mirosul oilor鈥�, cum ar spune ast膬zi Jorge Mario Bergoglio. Ei au tr膬it ca p膬stori în mijlocul oamenilor, f膬r膬 team膬 de a atinge r膬nile lui Cristos, r膬ni vizibile în suferin葲ele surorilor 葯i fra葲ilor care alc膬tuiesc acel Trup care este Biserica. O imagine, aceasta din urm膬, pe care însu葯i Conciliul Vatican II - care s-a n膬scut din inima docil膬 葯i curajoas膬 a lui Ioan al XXIII-lea 葯i care l-a avut în tân膬rul episcop Wojtyla pe unul dintre cei mai înfoca葲i sus葲in膬tori ai s膬i - a readus-o în centrul vie葲ii ecleziale, legând-o de experien葲a originar膬 a primei comunit膬葲i cre葯tine despre care ne vorbe葯te [cartea] Faptele Apostolilor.

Tr膬im într-o perioad膬 de mari fr膬mânt膬ri: în ultimii ani, mai întâi pandemia, apoi r膬zboiul din Ucraina 葯i, mai recent, noul conflict din Orientul Mijlociu s-au legat între ele, sem膬nând durere, team膬 葯i un sentiment de tulburare care, prin complicitatea globaliz膬rii, pare s膬 fie acum o dimensiune constitutiv膬 a umanit膬葲ii întregi. Cu toate acestea, vremurile în care Roncalli 葯i Wojtyla au tr膬it nu erau mai pu葲in complexe, nu mai pu葲in marcate de teama de anihilare a neamului omenesc. Ioan al XXIII-lea, b膬trân 葯i bolnav, s-a confruntat cu criza rachetelor din Cuba în primele zile ale Conciliului. Ioan Paul al II-lea, care a tr膬it în Polonia sa natal膬, ca preot, oroarea nazist膬, iar ca episcop, dictatura comunist膬 sufocant膬, ca pap膬 s-a confruntat, animat de o tenacitate profetic膬, cu opozi葲ia dintre cele dou膬 blocuri ale R膬zboiului Rece pân膬 la disolu葲ia dramatic膬 a Uniunii Sovietice 葯i la iluzia ulterioar膬 de 鈥瀞fâr葯it al istoriei鈥�.

Ace葯ti doi papi din secolul al XX-lea nu au r膬spuns la tragediile timpului lor cu resemnare 葯i pesimism. Ei nu s-au l膬sat lua葲i de litania 鈥瀙rofe葲ilor de nenorocire鈥� care, atunci ca 葯i acum, par s膬 prefere s膬 se plâng膬 de ceea ce nu merge bine, în loc s膬-葯i suflece mânecile pentru a ajuta la ameliorarea situa葲iei. A葯a cum a subliniat papa Francisc în omilia de la slujba de canonizare, la Ioan al XXIII-lea 葯i Ioan Paul al II-lea 鈥瀋ea mai puternic膬 a fost credin葲a în Isus Cristos, R膬scump膬r膬torul omului 葯i St膬pânul istoriei鈥�, o credin葲膬 care s-a manifestat prin bucuria 葯i speran葲a pe care doar cei care l-au întâlnit pe Cristos în via葲a lor o pot m膬rturisi. 鈥濧cestea鈥�, a remarcat de asemenea în omilia sa, 鈥瀞unt speran葲a 葯i bucuria pe care cei doi sfin葲i papi le-au primit în dar de la Domnul Înviat 葯i pe care, la rândul lor, le-au d膬ruit din bel葯ug Poporului lui Dumnezeu, primind recuno葯tin葲膬 ve葯nic膬. O recuno葯tin葲膬 fa葲膬 de cei doi sfin葲i care, cu trecerea anilor, nu se estompeaz膬, ci mai degrab膬 cre葯te în convingerea c膬 acum, din ceruri, ei pot mijloci pentru Biseric膬, pentru Poporul lui Dumnezeu pe care în via葲a lor p膬mânteasc膬 l-au slujit cu iubire 葯i abnega葲ie.