蜜桃交友

Alessandro Gisotti
Pope - 26 aprilie 2024 

Cine sunt sfin?ii? În primul rând, ei nu sunt super-oameni, a?a cum ne-a reamintit atât de des papa Francisc. Cu toate acestea, în imaginarul colectiv, chiar ?i al celor care nu cred, sfin?enia este sinonim? cu excep?ionalitatea. Dac? numele t?u se afl? în calendar - s-ar putea spune - aceasta se datoreaz? cu siguran?? unei vie?i tr?ite într-un mod extraordinar. Îns?, tocmai în leg?tur? cu aceasta, papa a dorit s? sublinieze - ?i a f?cut-o printr-o exorta?ie apostolic? care ar merita poate s? fie aprofundat? mai mult - c? to?i cei boteza?i sunt chema?i la sfin?enie, s? fie ?sfin?ii de la u?a de al?turi”, care sunt mult mai numero?i decât cei men?iona?i în calendar. Sfin?enia, a scris pontiful în Gaudete et Exsultate, se vede ”în poporul r?bd?tor al lui Dumnezeu: în p?rin?ii care î?i cresc copiii cu atâta dragoste, în b?rba?ii ?i femeile care muncesc pentru a aduce o pâine acas?, în cei bolnavi, în c?lug?ri?ele b?trâne care continu? s? zâmbeasc?”.

În aceast? sfin?enie a Poporului lui Dumnezeu, un popor r?bd?tor care ?tie s? se încredin?eze Tat?lui ?i s? se lase c?l?uzit de El, au crezut cu toat? convingerea Ioan al XXIII-lea ?i Ioan Paul al II-lea care, la data de 27 aprilie de acum zece ani, au fost proclama?i sfin?i într-o Pia?? Sfântul Petru plin? de credincio?i. Angelo Roncalli ?i Karol Wojtyla - primul, la Vene?ia, iar cel?lalt, la Cracovia mai întâi ?i apoi în ministeriul lor petrin de la Roma - au fost ?p?stori cu mirosul oilor”, cum ar spune ast?zi Jorge Mario Bergoglio. Ei au tr?it ca p?stori în mijlocul oamenilor, f?r? team? de a atinge r?nile lui Cristos, r?ni vizibile în suferin?ele surorilor ?i fra?ilor care alc?tuiesc acel Trup care este Biserica. O imagine, aceasta din urm?, pe care însu?i Conciliul Vatican II - care s-a n?scut din inima docil? ?i curajoas? a lui Ioan al XXIII-lea ?i care l-a avut în tân?rul episcop Wojtyla pe unul dintre cei mai înfoca?i sus?in?tori ai s?i - a readus-o în centrul vie?ii ecleziale, legând-o de experien?a originar? a primei comunit??i cre?tine despre care ne vorbe?te [cartea] Faptele Apostolilor.

Tr?im într-o perioad? de mari fr?mânt?ri: în ultimii ani, mai întâi pandemia, apoi r?zboiul din Ucraina ?i, mai recent, noul conflict din Orientul Mijlociu s-au legat între ele, sem?nând durere, team? ?i un sentiment de tulburare care, prin complicitatea globaliz?rii, pare s? fie acum o dimensiune constitutiv? a umanit??ii întregi. Cu toate acestea, vremurile în care Roncalli ?i Wojtyla au tr?it nu erau mai pu?in complexe, nu mai pu?in marcate de teama de anihilare a neamului omenesc. Ioan al XXIII-lea, b?trân ?i bolnav, s-a confruntat cu criza rachetelor din Cuba în primele zile ale Conciliului. Ioan Paul al II-lea, care a tr?it în Polonia sa natal?, ca preot, oroarea nazist?, iar ca episcop, dictatura comunist? sufocant?, ca pap? s-a confruntat, animat de o tenacitate profetic?, cu opozi?ia dintre cele dou? blocuri ale R?zboiului Rece pân? la disolu?ia dramatic? a Uniunii Sovietice ?i la iluzia ulterioar? de ?sfâr?it al istoriei”.

Ace?ti doi papi din secolul al XX-lea nu au r?spuns la tragediile timpului lor cu resemnare ?i pesimism. Ei nu s-au l?sat lua?i de litania ?profe?ilor de nenorocire” care, atunci ca ?i acum, par s? prefere s? se plâng? de ceea ce nu merge bine, în loc s?-?i suflece mânecile pentru a ajuta la ameliorarea situa?iei. A?a cum a subliniat papa Francisc în omilia de la slujba de canonizare, la Ioan al XXIII-lea ?i Ioan Paul al II-lea ?cea mai puternic? a fost credin?a în Isus Cristos, R?scump?r?torul omului ?i St?pânul istoriei”, o credin?? care s-a manifestat prin bucuria ?i speran?a pe care doar cei care l-au întâlnit pe Cristos în via?a lor o pot m?rturisi. ?Acestea”, a remarcat de asemenea în omilia sa, ?sunt speran?a ?i bucuria pe care cei doi sfin?i papi le-au primit în dar de la Domnul Înviat ?i pe care, la rândul lor, le-au d?ruit din bel?ug Poporului lui Dumnezeu, primind recuno?tin?? ve?nic?. O recuno?tin?? fa?? de cei doi sfin?i care, cu trecerea anilor, nu se estompeaz?, ci mai degrab? cre?te în convingerea c? acum, din ceruri, ei pot mijloci pentru Biseric?, pentru Poporul lui Dumnezeu pe care în via?a lor p?mânteasc? l-au slujit cu iubire ?i abnega?ie.