A fost beatificat preotul spaniol Iosif Torres Padilla, fondator, prieten al celor săraci
Adrian Dancă - Cetatea Vaticanului
11 noiembrie 2024 – Pope. ”Preot duhovnic și călăuză spirituală”, care a dat mărturia unei mari carități față de cei nevoiași”: cu aceste cuvinte a fost prezentat de papa Francisc, la rugăciunea Îngerul Domnului din 10 noiembrie a.c., preotul spaniol Iosif Torres Padilla (1811-1878), care a fost beatificat cu o zi înainte în catedrala din Sevilla, în Spania, la Sfânta Liturghie prezidată de cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Departamentului pentru cauzele sfinților. Exemplul noului Fericit, a adăugat papa la Îngerul Domnului, ”să-i ajute mai presus de toate pe preoți în slujirea lor”.
Cunoscut pentru operele sale de caritate gratuită, noul Fericit – a remarcat cardinalul Semeraro la omilia Sfintei Liturghii de beatificare – era „un canonic neobișnuit”, avându-i ca prieteni pe vagabonzi și vânzătorii ambulanți, apropiat față de cei nevoiași din cele mai complicate cartiere ale Sevillei, acolo unde puțini îndrăzneau să meargă. „Unirea sa profundă cu Domnul”, a adăugat prelatul, era izvorul îmbelșugat al ”tăriei sale interioare”.
Vorbind la omilie despre lecturile biblice ale zilei, prelatul a făcut o asemănare între preotul spaniol și un comentariu al lui Isidor de Sevilla la textul din cartea profetului Ezechiel (Ez 47,1-12). Profetul vorbește de un șuvoi de apă care curgea de sub pragul templului, iar cardinalul a explicat semnificația imaginii: pe de o parte, botezul, apa care potolește setea și îi revigorează pe toți cei însetați, iar pe de alta, ținând cont de faptul că viziunea profetică vorbește despre o apă care curge din partea dreaptă a templului, imaginea face o referință profetică „la coasta deschisă a lui Cristos răstignit” din care „curgeau sânge și apă”.
Această imagine, a unui torent „care vivifică, reînnoiește și produce multe roade”, poate fi asemănată cu viața noului Fericit Iosif Torres Padilla, un „preot mereu credincios” și „gata să se dăruiască, să iasă din sine pentru a merge cu caritate către ceilalți”. O calitate care scoate în evidență la preotul spaniol „unitatea vieții” și capacitatea sa de ”a fi contemplativ în acțiune”.
Cardinalul Semeraro a trecut apoi în revistă diverse trăsături ale personalității Fericitului Torres Padilla, precum capacitatea sa de a armoniza rugăciunea și studiul. „El petrecea două ore studiind și trei ore meditând la ceea ce studiase. Acest lucru nu l-a împiedicat să dedice cât mai multe momente din zilele sale slujirii celor mai nevoiași. A acordat sprijin financiar celor care doreau să devină preoți și tinerelor cu vocație, pentru care, în caz de pericol, nu a omis să caute o familie care să le primească.
O viață trăită „în sărăcie”, purtând mereu o ”sutană peticită”, dar apropiată de bolnavi și cei nevoiași, care adesea erau relocați în cartierele de pe „partea greșită” a râului care desparte Sevilla, Guadalquivir, unde domnea „delincvența”. Cu toate acestea, preotul spaniol mergea acolo fără nicio teamă, făcând curățenie și aranjându-le paturile.
Despre Fericitul Torres Padilla, cardinalul Semeraro a amintit, de asemenea, activitatea sa din domeniul direcțiunii spirituale, care i-a răspândit faima de sfințenie până la punctul de a-i atrage supranumele «El Santero». Printre beneficiarii acestei „molipsiri” binefăcătoare se numără Sfânta Angela a Crucii, care a fondat institutul de viață consacrată ”Surorile Societății Crucii” sub conducerea preotului spaniol. Aceasta a fost, într-un fel, ”capodopera” sa.
”Sfințenia încurajează întâlnirea”, a spus la finalul omiliei de beatificare cardinalul Semeraro. În unitatea interioară vieții noului Fericit se oglindește, de fapt, unitatea divină care, pentru a prelua cuvintele papei Francisc, este „matricea legăturii dintre noi creștinii” și „cuptorul arzător al iubirii” capabil să ardă „egoismul nostru, prejudecățile și dezbinările noastre interioare și exterioare”. O experiență care este, în cele din urmă, ”certitudinea” comuniunii finale cu Dumnezeu.
