蜜桃交友

Andrea Tornielli

O mie de zile. Au trecut o mie de zile de la 24 februarie 2022, când armata Federa葲iei Ruse a atacat 葯i a invadat Ucraina la ordinul pre葯edintelui Vladimir Putin. O mie de zile 葯i un num膬r neprecizat - dar foarte mare - de mor葲i, civili 葯i militari, de victime nevinovate, precum copiii uci葯i pe str膬zi, în 葯coli 葯i în casele lor. O mie de zile 葯i sute de mii de r膬ni葲i 葯i traumatiza葲i care vor r膬mâne invalizi pe via葲膬, familii care au r膬mas f膬r膬 ad膬post. O mie de zile 葯i o 葲ar膬 martirizat膬 葯i devastat膬.

Nimic nu poate justifica aceast膬 tragedie, care putea fi oprit膬 mai devreme dac膬 toat膬 lumea ar fi mizat pe ceea ce papa Francisc a numit 鈥� scheme de pace 鈥�, în loc s膬 cedeze în fa葲a unei presupuse inevitabilit膬葲i a conflictului. Un r膬zboi care, ca oricare altul, este întotdeauna înso葲it de interese, în primul rând ale singurei afaceri care nu cunoa葯te crize 葯i nu a cunoscut-o nici m膬car în timpul recentei pandemii, una global膬 葯i transversal膬, a celor care produc 葯i vând armament atât în Est, cât 葯i în Vest.

Trista împlinire a o mie de zile de la începutul agresiunii militare împotriva Ucrainei ar trebui s膬 ridice o singur膬 întrebare: cum s膬 punem cap膬t acestui conflict? Cum s膬 ob葲inem o încetare a focului 葯i apoi o pace just膬? Cum s膬 se ajung膬 la negocieri, acele 鈥瀗egocieri oneste鈥� despre care a vorbit recent Succesorul lui Petru, care ar permite s膬 se ajung膬 la 鈥瀋ompromisuri onorabile鈥�, punând cap膬t unei spirale dramatice care risc膬 s膬 ne trag膬 spre abisul unui r膬zboi nuclear?

Nu ne putem ascunde dup膬 deget. Encefalograma diploma葲iei pare plat膬, singura lic膬rire de speran葲膬 pare s膬 fie în declara葲iile electorale ale noului pre葯edinte al Statelor Unite ale Americii. Dar armisti葲iul, 葯i apoi pacea negociat膬, sunt - sau mai degrab膬 ar trebui s膬 fie - un obiectiv care trebuie urm膬rit de to葲i 葯i nu pot fi l膬sate în seama promisiunilor unui singur lider.

Atunci, ce este de f膬cut? Cum ar putea, în special Europa, s膬 î葯i recapete un rol demn de trecutul s膬u 葯i de acei lideri care, în perioada postbelic膬, au construit o comunitate a na葲iunilor, garantând decenii de pace 葯i cooperare pe B膬trânul Continent? A葯a-numitul Occident, în loc s膬 se concentreze doar pe cursa nebun膬 a înarm膬rilor 葯i pe alian葲ele militare, care acum par dep膬葯ite 葯i o mo葯tenire a R膬zboiului Rece, ar trebui poate s膬 ia în considerare num膬rul tot mai mare de na葲iuni care nu se recunosc în aceast膬 schem膬.

Exist膬 葲膬ri care au men葲inut 葯i chiar au intensificat rela葲iile la nivel înalt cu Rusia: de ce s膬 nu analiz膬m în detaliu posibilit膬葲ile de a g膬si solu葲ii comune de pace? De ce s膬 nu dezvolt膬m ac葲iuni diplomatice 葯i un dialog constant prin consult膬ri nu sporadice, nu birocratice, ci intense cu aceste 葲膬ri? 葮i dac膬 în cancelariile europene sunt dificult膬葲i în a urma aceast膬 cale, putem avea în vedere un rol mai important pentru Biserici, pentru liderii religiilor?

De asemenea, dincolo de contactele oficiale, reduse oricum la un nivel minim, ar fi de a葯teptat, în paralel, din partea 葲膬rilor care sprijin膬 financiar 葯i militar Ucraina, o mai ampl膬 ini葲iativ膬 de analize 葯i propuneri: exist膬 o nevoie urgent膬 de un 鈥漷hink tank鈥� (grup de reflec葲ie) interna葲ional capabil s膬 îndr膬zneasc膬, s膬 indice c膬i posibile 葯i concrete de solu葲ionare, s膬 propun膬 scheme pentru o pace acceptabil膬 pentru to葲i. Pentru a face acest lucru, dup膬 cum a declarat cardinalul Parolin presei de la Vatican, exist膬 o mare nevoie 鈥瀌e oameni de stat cu o perspectiv膬 clarv膬z膬toare, capabili de gesturi curajoase de umilin葲膬, capabili s膬 se gândeasc膬 la binele popoarelor lor鈥�. Este nevoie, de asemenea, niciodat膬 mai mult decât în aceast膬 zi, ca popoarele s膬 î葯i ridice vocea ca s膬 cear膬 pace.