蜜桃交友

Pope – 13 iunie 2024

?Episcopul Romei” este un document al Departamentului pentru promovarea unit??ii cre?tinilor care cuprinde rezultatele dialogurilor ecumenice despre slujirea papei, ca r?spuns la invita?ia formulat? în urm? cu aproape treizeci de ani de Ioan Paul al II-lea (în enciclica ”Ut unum sint”) mergând pe linia Conciliul Vatican II. Scopul este de a c?uta o form? de exercitare a primatului care s? fie împ?rt??it? de Bisericile care au tr?it în deplin? comuniune în primele secole. De?i nu toate dialogurile teologice ?au abordat subiectul la acela?i nivel sau cu aceea?i profunzime”, este posibil s? fie eviden?iate unele ?noi abord?ri” ale celor mai controversate probleme teologice.

Relectura textelor petrine

Unul din rezultatele dialogurilor teologice este o lectur? reînnoit? a ?textelor petrine”, care, din punct de vedere istoric, au devenit un obstacol în calea unit??ii între cre?tini. ?Partenerii de dialog au fost provoca?i s? evite proiec?iile anacronice ale evolu?iilor doctrinare ulterioare ?i s? considere din nou rolul lui Petru printre apostoli.” De exemplu, ?a fost redescoperit? o diversitate de imagini, interpret?ri ?i modele în Noul Testament, în timp ce no?iuni biblice precum episkopé (”slujirea de supraveghere?), diakonia ?i conceptul de «func?ie petrin?» au contribuit la dezvoltarea unei în?elegeri mai cuprinz?toare a «textelor petrine»”.

Originea primatului

O alt? problem? controversat? este în?elegerea catolic? a primatului episcopului Romei ca o institu?ie de drept divin, în timp ce majoritatea celorlal?i cre?tini o în?eleg doar ca o institu?ie de drept uman. ?Clarific?rile hermeneutice”, se arat? în document, ?au ajutat la plasarea acestei dihotomii tradi?ionale într-o nou? perspectiv?”, considerând primatul atât de drept divin, cât ?i de drept uman, ?i anume, ?ca parte a voin?ei lui Dumnezeu pentru Biseric? ?i mediat? prin istoria uman?”. Dialogurile au subliniat distinc?ia ?între esen?a teologic? ?i contingen?a istoric? a primatului” ?i au solicitat ?o mai mare aten?ie ?i evaluare a contextului istoric care a condi?ionat exercitarea primatului în diferite regiuni ?i perioade”.

Conciliul Vatican I

Un obstacol semnificativ îl reprezint? defini?iile dogmatice ale Conciliului Vatican I. Unele dialoguri ecumenice au f?cut ?progrese promi??toare în a întreprinde o «relectur?» sau o «re-receptare» a acestui Conciliu, deschizând noi c?i pentru o în?elegere mai precis? a înv???turii sale”, inclusiv în lumina contextelor istorice ?i a înv???turii de la Vatican II. Astfel, a fost dat? o lectur? diferit? defini?iei dogmatice a jurisdic?iei universale a Papei, ? precizând extinderea ?i limitele acesteia”. De asemenea, a fost posibil s? se clarifice ?formularea dogmei infailibilit??ii ?i chiar s? se ajung? la un acord cu privire la unele aspecte ale scopului s?u, recunoscând necesitatea, în anumite circumstan?e, a unui exerci?iu personal al ministerului înv???turii, având în vedere c? unitatea cre?tin? este o unitate în adev?r ?i iubire”. În ciuda acestor clarific?ri, se recunoa?te în document, ?dialogurile continu? s? exprime preocup?ri cu privire la rela?ia infailibilit??ii cu primatul Evangheliei, la indefectibilitatea întregii Biserici, la exercitarea colegialit??ii episcopale ?i la necesitatea recept?rii”.

O slujire pentru Biserica reconciliat?

Multe dialoguri teologice au recunoscut ?necesitatea unui primat la nivel universal. Referindu-se la tradi?ia apostolic?, unele dialoguri sus?in c?, înc? de la originile Bisericii, cre?tinismul a fost fondat pe scaune apostolice principale care au ocupat o ordine specific?, dintre care Scaunul Romei a fost primul". Unele dialoguri au subliniat faptul c? exist? o interdependen?? reciproc? între primat ?i sinodalitate la toate nivelurile vie?ii Bisericii: local, regional, dar ?i universal. Un alt argument favorabil, de natur? mai pragmatic?, se refer? la contextul contemporan al globaliz?rii ?i al nevoilor misionare. Dialogurile teologice au identificat unele criterii din primul mileniu ?ca puncte de referin?? ?i surse de inspira?ie pentru exercitarea acceptabil? a unei slujiri de unitate la nivel universal, cum ar fi: caracterul informal - ?i nu în primul rând jurisdic?ional - al expresiilor de comuniune între Biserici; «primatul de onoare» al Episcopului Romei; interdependen?a dintre dimensiunea prima?ial? ?i cea sinodal?”.

Primatul ?i sinodalitatea

Multe dialoguri recunosc c? primul mileniu al istoriei cre?tine nu ar trebui, totu?i, ?idealizat ?i nici pur ?i simplu recreat”, ?i pentru c? un primat la nivel universal ar trebui s? r?spund? provoc?rilor contemporane. Prin urmare, au fost identificate câteva principii pentru exercitarea primatului în secolul al XXI-lea: ?Un prim acord general este interdependen?a reciproc? a primatului ?i a sinodalit??ii la fiecare nivel al Bisericii ?i necesitatea, în consecin??, a unei exercit?ri sinodale a primatului. Un alt acord se refer? la articularea dintre ?dimensiunea «comunitar?» bazat? pe sensus fidei al tuturor celor boteza?i; dimensiunea «colegial?», exprimat? mai ales în colegialitatea episcopal?; ?i dimensiunea «personal?» exprimat? de func?ia prima?ial?”. O chestiune crucial? este rela?ia dintre Biserica local? ?i Biserica universal?, care are consecin?e importante pentru exercitarea primatului. Dialogurile ecumenice au contribuit la ajungerea la un acord ? cu privire la simultaneitatea acestor dimensiuni, insistând asupra faptului c? rela?ia dialectic? dintre Biserica local? ?i Biserica universal? nu poate fi separat?”.

Rolul Conferin?elor episcopale

Multe dialoguri au subliniat ?necesitatea unui echilibru între exercitarea primatului la nivel regional ?i universal, observând c? în majoritatea comunit??ilor cre?tine nivelul regional este cel mai relevant pentru exercitarea primatului ?i, de asemenea, pentru activitatea lor misionar?. Unele dialoguri teologice cu comunit??ile cre?tine occidentale, constatând o ?asimetrie” între aceste comuniuni ?i Biserica Catolic?, solicit? o înt?rire a Conferin?elor episcopale catolice, inclusiv la nivel continental' ?i o descentralizare inspirat? de modelul vechilor Biserici patriarhale.

Tradi?ii ?i subsidiaritate

Importan?a principiului de subsidiaritate este apoi subliniat?: ?nicio problem? care poate fi tratat? în mod adecvat la un nivel inferior nu ar trebui s? fie prezentat? la un nivel superior”. Unele dialoguri aplic? acest principiu pentru a defini un model acceptabil de ?unitate în diversitate” cu Biserica Catolic?, sus?inând c? ?puterea Episcopului Romei nu ar trebui s? dep??easc? ceea ce este necesar pentru exercitarea ministerului s?u de unitate la nivel universal ?i sugereaz? o limitare voluntar? în exercitarea puterii sale - recunoscând în acela?i timp c? va avea nevoie de un grad suficient de autoritate pentru a înfrunta numeroasele provoc?ri ?i obliga?iile complexe ale ministerului s?u”.

Sugestii practice de lucru

O prim? propunere vizeaz? o nou? interpretare de c?tre Biserica Catolic? a înv???turilor de la Vatican I, cu ?noi expresii ?i termeni fideli inten?iei ini?iale, dar integra?i într-o ecleziologie de comuniune ?i adapta?i la actualul context cultural ?i ecumenic”. De asemenea, se sugereaz? s? se fac? o distinc?ie mai clar? între diferitele responsabilit??i ale Episcopului Romei, ?în special între ministerul s?u patriarhal în Biserica occidental? ?i ministerul s?u prima?ial de unitate în comuniunea Bisericilor”. De asemenea, este de dorit un accent mai mare pe exercitarea ministerului Papei în Biserica sa particular?, dieceza de Roma. A treia recomandare se refer? la dezvoltarea sinodalit??ii în cadrul Bisericii Catolice. În special, s-a sugerat ?o reflec?ie suplimentar? asupra autorit??ii Conferin?elor episcopale catolice na?ionale ?i regionale, precum ?i a rela?iei lor cu Sinodul Episcopilor ?i Curia Roman?. La nivel universal, se subliniaz? necesitatea unei mai bune implic?ri a întregului popor al lui Dumnezeu în procesele sinodale". În fine, o ultim? propunere se refer? la ?promovarea «comuniunii conciliare» prin întâlniri regulate între liderii Bisericilor la nivel mondial”, precum ?i la promovarea sinodalit??ii între Biserici prin consult?ri regulate ?i ac?iuni ?i m?rturii comune între episcopi ?i prima?i.