蜜桃交友

C?utare

Ziua mondial? a s?racilor. Papa Francisc: S? nu uit?m de cei s?raci!

Duminic?, 17 noiembrie a.c., papa Francisc a prezidat Sf?nta Liturghie ?n bazilica Sf?ntul Petru. Subliniind la omilie actuala Zi mondial? a s?racilor, papa a f?cut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii ?i a scos ?n eviden?? angoasa ?i speran?a care marcheaz? a?teptarea venirii ?n glorie a Domnului.

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
17 noiembrie 2024 – Pope.
”O spun Bisericii, o spun guvernelor statelor ?i o spun organiza?iilor interna?ionale, o spun fiec?ruia ?i tuturor: v? rog, s? nu-i uit?m pe cei s?raci”. Sunt cuvintele prin care papa Francisc a încheiat omilia Sfintei Liturghii de duminic?, 17 noiembrie a.c., celebrat? în bazilica Sfântul Petru la ora 10.00 cu ocazia celei de-a VIII-a Zile mondiale a s?racilor.

Ini?iativa pastoral?, propus? pentru prima dat? în 2017, a fost voit? cu insisten?? de papa Francisc pentru a îndemna Biserica s? ?ias?” din zidurile sale pentru a se întâlni cu s?r?cia în multiplele sensuri în care aceasta se manifest? în lumea de ast?zi.

La celebrarea euharistic?, Sfântul P?rinte a binecuvântat 13 chei, reprezentând cele 13 ??ri în care Alian?a Famvin Homeless (FHA), a Familiei Vincen?iene, cu Proiectul ?13 Case” pentru Jubileu, va construi noi locuin?e pentru persoanele defavorizate. Printre aceste ??ri se num?r? Siria, ?ar? în care cele 13 case vor fi finan?ate direct de Sfântul Scaun, ca un gest de caritate pentru Anul Sfânt. 

Dup? Sfânta Liturghie, papa a luat prânzul împreun? cu 1.300 de persoane s?race în Aula Paul al VI-lea. Prânzul, organizat de Departamentul pentru Serviciul Carit??ii, a fost oferit în acest an de Crucea Ro?ie Italian?. La sfâr?itul prânzului, fiecare persoan? a primit un rucsac oferit de P?rin?ii Vincen?ieni (Congrega?ia Misiunii), con?inând alimente ?i produse de igien? personal?.

La omilia Sfintei Liturghii de duminic?, papa a f?cut un amplu comentariu la lecturile biblice ale duminicii – penultima a anului liturgic dup? ritul roman sau latin – ?i a scos în eviden?? angoasa ?i speran?a care marcheaz? a?teptarea venirii Domnului în glorie la sfâr?itul timpurilor.

”Fra?i ?i surori”, a îndemnat papa la omilie, ”s? nu uit?m c? speran?a cre?tin?, care s-a împlinit în Isus ?i se realizeaz? în Împ?r??ia sa, are nevoie de noi ?i de angajamentul nostru, de o credin?? care lucreaz? în caritate, de cre?tini care nu se întorc în alt? parte. M? uitam la o fotografie f?cut? de un fotograf roman: ie?eau de la restaurant, o pereche de oameni maturi, aproape b?trâni, în timpul iernii. Doamna era îmbr?cat? bine cu o hain? de piele, la fel ?i b?rbatul. La u?? era o femeie s?rac?, a?ezat? pe trotuar, care cerea de poman? ?i amândoi se uitau în alt? parte. Aceasta se întâmpl? în fiecare zi. S? ne întreb?m: eu m? uit în alt? parte când v?d s?r?cia, lipsurile ?i durerea celorlal?i? Un teolog din secolul al XX-lea spunea c? credin?a cre?tin? trebuie s? genereze în noi o mistic? cu ochii deschi?i, nu o spiritualitate care fuge de lume, dimpotriv?, o credin?? care î?i deschide ochii asupra suferin?elor lumii ?i a nefericirii celor s?raci pentru a practica aceea?i compasiune a lui Cristos”.

”O spun Bisericii”, a încheiat papa omilia sa, ”o spun guvernelor statelor ?i o spun organiza?iilor interna?ionale, o spun fiec?ruia ?i tuturor: v? rog, s? nu-i uit?m pe cei s?raci!”

V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, omilia papei Francisc din 17 noiembrie 2024, în cea de-a VIII-a Zi mondial? a s?racilor.

Cuvintele pe care tocmai le-am auzit ar putea trezi în noi sentimente de angoas?; în realitate, ele sunt o vestire grandioas? a speran?ei. Într-adev?r, dac? pe de o parte Isus pare s? descrie starea de spirit a celor care au v?zut distrugerea Ierusalimului ?i cred c? a venit sfâr?itul, în acela?i timp El veste?te ceva extraordinar: chiar în ceasul întunericului ?i al pustiirii, exact când totul pare s? se pr?bu?easc?, Dumnezeu vine, Dumnezeu se apropie, Dumnezeu ne adun? ca s? ne mântuiasc?.

Isus ne invit? s? avem o privire mai ager?, s? avem ochi capabili de a ?citi în interior” evenimentele istoriei, pentru a descoperi c?, chiar ?i în angoasa inimilor ?i a timpurilor noastre, exist? o speran?? de nezdruncinat care str?luce?te. Prin urmare, în aceast? Zi mondial? a s?racilor, s? ne oprim tocmai asupra acestor dou? realit??i: angoasa ?i speran?a, care se dueleaz? mereu pe terenul inimilor noastre.

În primul rând, angoasa. Este un sentiment larg r?spândit în epoca noastr?, în care comunicarea social? amplific? problemele ?i r?nile, f?când lumea mai nesigur? ?i viitorul mai incert. Evanghelia de ast?zi se deschide, de asemenea, cu o imagine care proiecteaz? necazul poporului în cosmos ?i o face folosind un limbaj apocaliptic: ?soarele se va întuneca, iar luna nu-?i va mai da str?lucirea ei; stelele vor c?dea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui” (Mc 13,24-25).

Dac? privirea noastr? se opre?te doar la cronica evenimentelor, în noi angoasa preia controlul. ?i ast?zi, într-adev?r, vedem soarele întunecându-se ?i luna stingându-se, vedem foametea ?i lipsurile care asupresc atât de mul?i fra?i ?i surori care nu au de mâncare, vedem ororile r?zboiului ?i mor?ile nevinovate; ?i, confrunta?i cu acest scenariu, risc?m s? ne afund?m în descurajare ?i s? nu realiz?m prezen?a lui Dumnezeu în drama istoriei. Astfel, ne condamn?m la neputin??; vedem cum cre?te în jurul nostru nedreptatea care provoac? durerea celor s?raci, dar ne al?tur?m curentului resemnat al celor care, din comoditate sau lene, cred c? ? a?a merge lumea ?i eu nu pot face nimic în aceast? privin?? ”. Atunci chiar credin?a cre?tin? este redus? la o devo?iune f?r? efecte, care nu deranjeaz? puterile acestei lumi ?i nu genereaz? un angajament concret pentru caritate. ?i în timp ce o parte a lumii este condamnat? s? tr?iasc? în mahalalele istoriei, în timp ce inegalitatea cre?te ?i economia îi penalizeaz? pe cei mai slabi, în timp ce societatea se dedic? idolatriei banilor ?i consumului, se întâmpl? ca cei s?raci ?i exclu?i s? nu poat? face altceva decât s? continue s? a?tepte (cf. exorta?ia apostolic? Evangelii gaudium, 54).

Dar iat? c? Isus, în mijlocul acestui peisaj apocaliptic, aprinde speran?a. El deschide orizontul, ne l?rge?te privirea pentru ca noi s? înv???m s? percepem, chiar ?i în precaritatea ?i durerea lumii, prezen?a iubirii lui Dumnezeu care se apropie, nu ne abandoneaz?, ac?ioneaz? pentru mântuirea noastr?. Într-adev?r, a?a cum soarele se întunec?, luna nu mai str?luce?te ?i stelele cad de pe cer, Evanghelia spune c? ?îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mare ?i glorie”; ?i El ?îi va aduna pe to?i ale?ii s?i din cele patru vânturi, de la cap?tul p?mântului pân? la cap?tul cerului” (v. 26-27).

Prin aceste cuvinte, Isus se refer? în primul rând la moartea sa care va avea loc la scurt timp dup? aceea. Pe Calvar, într-adev?r, soarele se va întuneca ?i întunericul se va abate asupra lumii; dar chiar în acel moment Fiul Omului va veni pe nori, pentru c? puterea învierii sale va rupe lan?urile mor?ii, via?a ve?nic? a lui Dumnezeu se va ridica din întunericul mormântului ?i o lume nou? se va na?te din ruinele unei istorii r?nite de r?u.

Aceasta este speran?a pe care Isus vrea s? ne-o transmit?. ?i o face ?i prin intermediul unei imagini frumoase: privi?i smochinul, spune el, pentru c? atunci ?când ml?di?a devine deja fraged? ?i dau frunzele, ?ti?i c? vara este aproape” (v. 28). În acela?i mod, ?i noi suntem chema?i s? citim situa?iile istoriei noastre p?mânte?ti: acolo unde pare s? existe doar nedreptate, durere ?i s?r?cie, tocmai în acel moment dramatic, Domnul se apropie pentru a ne elibera din sclavie ?i a face s? str?luceasc? via?a (cf. v. 29). El se apropie prin apropierea noastr? cre?tin?, prin fraternitatea noastr? cre?tin?. Nu este vorba de a arunca vreun b?nu? în mâinile celui care are nevoie. Pe cel care d? de poman? îl întreb: tu atingi mâinile oamenilor ori arunci banul f?r? se le atingi? Tu te ui?i în ochii persoanei pe care o aju?i ori te ui?i în alt? parte?

Iar noi, discipolii s?i, suntem cei care, datorit? Duhului Sfânt, putem sem?na aceast? speran?? în lume. Noi suntem cei care putem ?i trebuie s? aprindem luminile drept??ii ?i solidarit??ii în timp ce umbrele unei lumi închise se îngroa?? (cf. enc. Fratelli tutti, 9-55). Noi suntem cei pe care harul s?u îi face s? str?luceasc?, via?a noastr? plin? de compasiune ?i caritate devine un semn al prezen?ei Domnului, mereu aproape de suferin?a s?racilor, pentru a le alina r?nile ?i a le schimba soarta.

Fra?i ?i surori, s? nu uit?m: speran?a cre?tin?, care s-a împlinit în Isus ?i se realizeaz? în Împ?r??ia sa, are nevoie de noi ?i de angajamentul nostru, de o credin?? care lucreaz? în caritate, de cre?tini care nu se întorc în alt? parte. M? uitam la o fotografie f?cut? de un fotograf roman: ie?eau de la restaurant, o pereche de oameni maturi, aproape b?trâni, în timpul iernii. Doamna era îmbr?cat? bine cu o hain? de piele, la fel ?i b?rbatul. La u?? era o femeie s?rac?, a?ezat? pe trotuar, care cerea de poman? ?i amândoi se uitau în alt? parte. Aceasta se întâmpl? în fiecare zi. S? ne întreb?m: eu m? uit în alt? parte când v?d s?r?cia, lipsurile ?i durerea celorlal?i?

Un teolog din secolul al XX-lea spunea c? credin?a cre?tin? trebuie s? genereze în noi o mistic? cu ochii deschi?i, nu o spiritualitate care fuge de lume, dimpotriv?, o credin?? care î?i deschide ochii asupra suferin?elor lumii ?i a nefericirii celor s?raci pentru a practica aceea?i compasiune a lui Cristos. Simt eu aceea?i compasiune a Domnului în fa?a celor s?raci, în fa?a celor care nu au de munc?, nu au de mâncare ori sunt marginaliza?i de societate? Nu trebuie s? ne uit?m numai la marile probleme ale s?r?ciei mondiale, ci la pu?inul pe care to?i putem s?-l facem zi de zi prin stilul nostru de via??, prin aten?ia ?i grija fa?? de mediul în care tr?im, prin c?utarea cu tenacitate a drept??ii, prin împ?r?irea bunurilor noastre cu cel care este mai s?rac, prin angajamentul social ?i politic pentru a ameliora realitatea care ne înconjoar?. Poate c? ni se pare pu?in lucru, dar pu?inul nostru va fi ca primele frunze care înmuguresc în pomul de smochin, pu?in nostru va fi o anticipare a verii care de acum este aproape.

Dragi prieteni, în aceast? Zi mondial? a s?racilor îmi place s? amintesc un avertisment al cardinalului Martini. El a spus c? trebuie s? fim aten?i când credem c? exist? mai întâi Biserica, deja solid? în sine, ?i apoi s?racii de care alegem s? ne îngrijim. De fapt, devenim Biserica lui Isus în m?sura în care îi slujim pe s?raci, pentru c? numai în acest fel ?Biserica «devine» ea îns??i, adic? o cas? deschis? tuturor, un loc al compasiunii lui Dumnezeu pentru via?a fiec?rui om” (C.M. Martini, Città senza mura. Lettere e discorsi alla diocesi 1984, Bologna 1985, 350).

O spun Bisericii, o spun guvernelor statelor ?i o spun organiza?iilor interna?ionale, o spun fiec?ruia ?i tuturor: v? rog, s? nu-i uit?m pe cei s?raci!

17 noiembrie 2024, 12:18