Mesajul papei Francisc la Ziua mondial膬 de rug膬ciune pentru voca葲ii din 2024
Cetatea Vaticanului 鈥� 19 martie 2024
V膬 oferim aici, în traducerea noastr膬 de lucru, mesajul papei Francisc, care arab膬, italian膬, francez膬, englez膬, german膬, polon膬, spaniol膬 葯i portughez膬.
MESAJUL SFÂNTULUI P膫RINTE
la a 61-a Zi mondial膬 de rug膬ciune pentru voca葲ii
21 aprilie 2024
Chema葲i s膬 sem膬n膬m speran葲a 葯i s膬 construim pacea
«Dragi fra葲i 葯i surori!
Ziua mondial膬 de rug膬ciune pentru voca葲ii ne invit膬, an de an, s膬 consider膬m darul pre葲ios al chem膬rii pe care Domnul o adreseaz膬 fiec膬ruia dintre noi, poporul s膬u credincios aflat pe cale, pentru ca s膬 lu膬m parte la planul s膬u de iubire 葯i s膬 întruchip膬m frumuse葲ea Evangheliei în diferite st膬ri de via葲膬. A asculta chemarea divin膬, departe de a fi o datorie impus膬 din exterior, poate în numele unui ideal religios, este în schimb cel mai sigur mod pe care îl avem de a alimenta dorin葲a de fericire pe care o purt膬m în noi: via葲a noastr膬 se realizeaz膬 葯i se împline葯te atunci când descoperim cine suntem, care sunt calit膬葲ile noastre, în ce domeniu le putem face s膬 aduc膬 roade, ce drum putem urma pentru a deveni semn 葯i instrument de iubire, de primire, de frumuse葲e 葯i de pace, în contextele în care tr膬im.
Astfel, aceast膬 Zi este întotdeauna o frumoas膬 ocazie de a ne aminti cu recuno葯tin葲膬 în fa葲a Domnului de angajamentul fidel, zilnic 葯i adesea nev膬zut al celor care au îmbr膬葲i葯at o chemare care cuprinde întreaga lor via葲膬. M膬 gândesc la mamele 葯i ta葲ii care nu se îngrijesc în primul rând de ei în葯i葯i 葯i nu urmeaz膬 curentul unui stil superficial, ci î葯i pun via葲a în slujba îngrijirii rela葲iilor, cu iubire 葯i gratuitate, deschizându-se la darul vie葲ii 葯i punându-se în slujba copiilor 葯i a cre葯terii lor. M膬 gândesc la to葲i cei care î葯i desf膬葯oar膬 activitatea cu d膬ruire 葯i spirit de cooperare; la cei care se angajeaz膬, în diferite domenii 葯i moduri, pentru a construi o lume mai dreapt膬, o economie mai solidar膬, o politic膬 mai echitabil膬, o societate mai uman膬: la to葲i b膬rba葲ii 葯i femeile de bun膬voin葲膬 care se dedic膬 binelui comun. M膬 gândesc la persoanele consacrate, care î葯i ofer膬 via葲a Domnului în t膬cerea rug膬ciunii, dar 葯i în activitatea apostolic膬, uneori în locuri de frontier膬 葯i f膬r膬 economisire de energii, realizându-葯i în mod creativ carisma 葯i punând-o la dispozi葲ia celor pe care îi întâlnesc. M膬 gândesc, de asemenea, la cei care au acceptat chemarea la preo葲ie 葯i se dedic膬 vestirii Evangheliei 葯i î葯i frâng via葲a, împreun膬 cu Pâinea euharistic膬, pentru fra葲ii 葯i surorile lor, sem膬nând speran葲膬 葯i ar膬tând tuturor frumuse葲ea Împ膬r膬葲iei lui Dumnezeu.
Tinerilor, mai ales celor care se simt îndep膬rta葲i sau care nu au încredere în Biseric膬, a葯 vrea s膬 le spun: l膬sa葲i-v膬 fascina葲i de Isus, pune葲i-i Lui întreb膬rile voastre importante 葯i, prin paginile Evangheliei, l膬sa葲i-v膬 fr膬mânta葲i de prezen葲a Lui care ne pune mereu în criz膬 în mod benefic. El respect膬 libertatea noastr膬 mai mult decât oricine altcineva, nu se impune, ci se propune: acorda葲i-i spa葲iu 葯i v膬 ve葲i g膬si fericirea urmându-l 葯i, dac膬 v膬 cere, d膬ruindu-v膬 complet lui.
Un popor pe cale
Polifonia carismelor 葯i voca葲iilor, pe care Comunitatea cre葯tin膬 le recunoa葯te 葯i le înso葲e葯te, ne ajut膬 s膬 în葲elegem pe deplin identitatea noastr膬 de cre葯tini: ca popor al lui Dumnezeu care merge pe drumurile lumii, animat de Duhul Sfânt 葯i integrat ca o piatr膬 vie în Trupul lui Cristos, fiecare dintre noi se descoper膬 ca membru al unei mari familii, fiu al Tat膬lui 葯i frate 葯i sor膬 al semenilor s膬i. Nu suntem insule închise în sine, ci suntem p膬r葲i ale întregului. De aceea, Ziua mondial膬 de rug膬ciune pentru voca葲ii poart膬 amprenta sinodalit膬葲ii: exist膬 multe carisme 葯i suntem chema葲i s膬 ne ascult膬m unii pe al葲ii 葯i s膬 mergem împreun膬 pentru a le descoperi 葯i pentru a discerne la ce ne cheam膬 Duhul Sfânt pentru binele tuturor.
În acest moment istoric, drumul comun ne conduce spre Anul Jubiliar 2025. S膬 p膬葯im ca pelerini ai speran葲ei spre Anul Sfânt, pentru ca, redescoperindu-ne propria voca葲ie 葯i corelând diferitele daruri ale Spiritului, s膬 fim în lume purt膬tori 葯i martori ai visului lui Isus: aceea de a forma o singur膬 familie, unit膬 în iubirea lui Dumnezeu 葯i legat膬 prin leg膬tura carit膬葲ii, a împ膬rt膬葯irii 葯i a fraternit膬葲ii.
Aceast膬 Zi este dedicat膬, în special, rug膬ciunii pentru a invoca de la Tat膬l darul voca葲iilor sfinte pentru zidirea Împ膬r膬葲iei sale: "Ruga葲i-l, a葯adar, pe st膬pânul seceri葯ului, ca s膬 trimit膬 lucr膬tori la seceri葯ul s膬u!" (Lc 10,2). Iar rug膬ciunea - 葯tim - este alc膬tuit膬 mai mult din ceea ce ascult膬m decât din cuvintele pe care le îndrept膬m c膬tre Dumnezeu. Domnul vorbe葯te inimii noastre 葯i vrea s膬 o g膬seasc膬 deschis膬, sincer膬 葯i generoas膬. Cuvântul s膬u s-a f膬cut trup în Isus Cristos, care ne reveleaz膬 葯i ne comunic膬 întreaga voin葲膬 a Tat膬lui. În acest an 2024, dedicat tocmai rug膬ciunii în preg膬tirea Jubileului, suntem chema葲i s膬 redescoperim darul nepre葲uit de a putea dialoga cu Domnul, de la inim膬 la inim膬, devenind astfel pelerini ai speran葲ei, pentru c膬 "rug膬ciunea este prima for葲膬 a speran葲ei. Tu te rogi 葯i speran葲a cre葯te, merge înainte. A葯 spune c膬 rug膬ciunea deschide u葯a pentru speran葲膬. Speran葲a este acolo, dar prin rug膬ciunea mea îi deschid u葯a' (颁补迟别丑别锄膬, 20 mai 2020).
Pelerini de speran葲膬 葯i f膬c膬tori de pace
Dar ce înseamn膬 s膬 fim pelerini? Oricine întreprinde un pelerinaj caut膬 mai întâi de toate s膬 aib膬 un 葲el clar 葯i îl poart膬 mereu în inim膬 葯i în minte. În acela葯i timp, îns膬, pentru a ajunge la acel 葲el, trebuie s膬 se concentreze asupra pasului prezent, pentru a-l înfrunta trebuie s膬 fie u葯or, s膬 se despoaie de poverile inutile, s膬 aib膬 asupra sa esen葲ialul 葯i s膬 lupte în fiecare zi pentru ca oboseala, frica, nesiguran葲a 葯i întunericul s膬 nu blocheze drumul întreprins. Astfel, a fi pelerin înseamn膬 a porni din nou la drum în fiecare zi, a o lua mereu de la cap膬t, a redescoperi entuziasmul 葯i for葲a de a parcurge diferitele etape ale parcursului care, în ciuda oboselii 葯i a dificult膬葲ilor, deschid mereu în fa葲a noastr膬 noi orizonturi 葯i panorame necunoscute.
Sensul pelerinajului cre葯tin este tocmai acesta: suntem pu葯i în mi葯care pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu 葯i, în acela葯i timp, pentru a ne descoperi pe noi în葯ine, printr-o c膬l膬torie interioar膬, dar mereu stimulat膬 de multiplicitatea rela葲iilor. A葯adar, pelerini pentru c膬 suntem chema葲i: chema葲i s膬 îl iubim pe Dumnezeu 葯i s膬 ne iubim unii pe al葲ii. Astfel, c膬l膬toria noastr膬 pe acest p膬mânt nu se sfâr葯e葯te niciodat膬 într-o oboseal膬 f膬r膬 rost sau într-o r膬t膬cire f膬r膬 葲el; dimpotriv膬, în fiecare zi, r膬spunzând chem膬rii noastre, încerc膬m s膬 facem pa葯ii posibili spre o lume nou膬, în care se tr膬ie葯te în pace, dreptate 葯i iubire. Suntem pelerini de speran葲膬 pentru c膬 tindem spre un viitor mai bun 葯i ne str膬duim s膬-l construim în timpul c膬l膬toriei.
Acesta este, în cele din urm膬, scopul oric膬rei voca葲ii: s膬 devenim b膬rba葲i 葯i femei de speran葲膬. La nivel individual 葯i la nivel de comunit膬葲i, în varietatea carismelor 葯i a slujirilor, suntem cu to葲ii chema葲i s膬 "d膬m trup 葯i inim膬" speran葲ei Evangheliei într-o lume marcat膬 de provoc膬ri epocale: înaintarea amenin葲膬toare a unui al treilea r膬zboi mondial în buc膬葲i; mul葲imea de migran葲i care î葯i p膬r膬sesc 葲膬rile de origine în c膬utarea unui viitor mai bun; cre葯terea constant膬 a num膬rului de s膬raci; pericolul de a compromite în mod ireversibil s膬n膬tatea planetei noastre. 葮i la toate acestea se adaug膬 dificult膬葲ile pe care le întâlnim zilnic 葯i care, uneori, risc膬 s膬 ne arunce în resemnare sau în defetism.
A葯adar, în timpul nostru, este decisiv pentru noi, cre葯tinii, s膬 cultiv膬m o privire plin膬 de speran葲膬, pentru a putea lucra cu rodnicie, r膬spunzând voca葲iei care ne-a fost încredin葲at膬, în slujba Împ膬r膬葲iei lui Dumnezeu, o Împ膬r膬葲ie a iubirii, a drept膬葲ii 葯i a p膬cii. Aceast膬 speran葲膬 - ne încredin葲eaz膬 sfântul Paul - "nu dezam膬ge葯te" (Rom 5,5), pentru c膬 este promisiunea pe care Domnul Isus ne-a f膬cut-o de a r膬mâne mereu cu noi 葯i de a ne implica în opera de r膬scump膬rare pe care vrea s膬 o realizeze în inima fiec膬rei persoane 葯i în "inima" crea葲iei. Aceast膬 speran葲膬 î葯i g膬se葯te centrul propulsor în Învierea lui Cristos, care "con葲ine o for葲膬 de via葲膬 care a p膬truns în lume. Acolo unde p膬rea c膬 totul a murit, de peste tot r膬sar din nou mugurii învierii. Este o for葲膬 f膬r膬 egal. Este adev膬rat c膬 de multe ori se pare c膬 Dumnezeu nu exist膬: vedem injusti葲ii, r膬ut膬葲i, indiferen葲膬 葯i cruzime care nu se diminueaz膬. Dar este la fel de adev膬rat c膬 în mijlocul întunericului începe întotdeauna s膬 înfloreasc膬 ceva nou, care mai devreme sau mai târziu d膬 roade" (exorta葲ia apostolic膬 Evangelii gaudium, 276). Din nou, apostolul Paul afirm膬 c膬 "în speran葲膬" noi "am fost mântui葲i" (Rom 8,24). R膬scump膬rarea s膬vâr葯it膬 la Pa葯ti d膬 speran葲膬, o speran葲膬 cert膬, fiabil膬, cu care putem face fa葲膬 provoc膬rilor prezentului.
A fi pelerini de speran葲膬 葯i f膬c膬tori de pace înseamn膬, a葯adar, a ne întemeia existen葲a pe stânca învierii lui Cristos, 葯tiind c膬 orice angajament pe care îl lu膬m, în voca葲ia pe care am îmbr膬葲i葯at-o 葯i pe care o ducem mai departe, nu cade în gol. În ciuda e葯ecurilor 葯i a poticnelilor, binele pe care îl sem膬n膬m cre葯te în t膬cere 葯i nimic nu ne poate desp膬r葲i de 葲elul final: întâlnirea cu Cristos 葯i bucuria de a tr膬i în fraternitate unii cu al葲ii pentru eternitate. Trebuie s膬 anticip膬m în fiecare zi aceast膬 chemare final膬: rela葲ia de iubire cu Dumnezeu 葯i cu fra葲ii 葯i surorile noastre începe înc膬 de acum s膬 realizeze visul lui Dumnezeu, visul unit膬葲ii, al p膬cii 葯i al fraternit膬葲ii. Nimeni s膬 nu se simt膬 exclus de la aceast膬 chemare! Fiecare dintre noi, în felul s膬u mic, în starea sa de via葲膬, poate fi, cu ajutorul Duhului Sfânt, un sem膬n膬tor de speran葲膬 葯i pace.
Curajul de a intra în joc
Pentru toate acestea spun, înc膬 o dat膬, ca 葯i la Ziua Mondial膬 a Tineretului de la Lisabona: "Rise up! - Ridica葲i-v膬!". S膬 ne trezim din somn, s膬 ie葯im din indiferen葲膬, s膬 deschidem gratiile închisorii în care ne-am închis uneori, pentru ca fiecare dintre noi s膬-葯i descopere voca葲ia în Biseric膬 葯i în lume 葯i s膬 devin膬 pelerin de speran葲膬 葯i f膬c膬tor de pace! S膬 fim pasiona葲i de via葲膬 葯i s膬 ne angaj膬m în îngrijirea iubitoare a celor din jurul nostru 葯i a mediului în care locuim. Repet: s膬 ave葲i curajul de a v膬 pune în joc! P膬rintele Oreste Benzi, un apostol neobosit al carit膬葲ii, mereu de partea celor din urm膬 葯i a celor lipsi葲i de ap膬rare, obi葯nuia s膬 repete c膬 nimeni nu este atât de s膬rac încât s膬 nu aib膬 ceva de dat 葯i nimeni nu este atât de bogat încât s膬 nu aib膬 nevoie s膬 primeasc膬 ceva.
S膬 ne ridic膬m, a葯adar, în picioare 葯i s膬 pornim ca pelerini de speran葲膬, pentru ca, a葯a cum a f膬cut Maria cu Sfânta Elisabeta, s膬 putem duce 葯i noi ve葯ti de bucurie, s膬 gener膬m via葲膬 nou膬 葯i s膬 fim artizani ai fraternit膬葲ii 葯i ai p膬cii».
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 21 aprilie 2024, a patra duminic膬 a Pa葯telui.
+ FRANCISC
