ÃÛÌÒ½»ÓÑ

Editorialul "InteligenÈ›a artificială È™i factorul uman", de Andrea Tornielli (imagine simbolică) Editorialul "InteligenÈ›a artificială È™i factorul uman", de Andrea Tornielli (imagine simbolică)  Editorial

Inteligența artificială și factorul uman

"În 1983, un singur om a salvat lumea de la un război nuclear care ar fi putut fi declanșat de eroarea unei mașini." – astfel începe directorul nostru editorial Andrea Tornielli articolul de fond intitulat "Inteligența artificială și factorul uman".

ANDREA TORNIELLI
Pope – 14 iunie 2024. "Sistemele de arme autonome nu pot fi niciodată subiecÈ›i responsabili din punct de vedere moral: capacitatea exclusiv umană de judecată morală È™i de luare a deciziilor etice este mai mult decât un set complex de algoritmi, iar această capacitate nu poate fi redusă la programarea unei maÈ™ini care, oricât de "inteligentă" ar fi, rămâne o maÈ™ină. Din acest motiv, este imperativ să se asigure o supraveghere umană adecvată, semnificativă È™i coerentă a sistemelor de arme". Astfel evidenÈ›iază papa Francisc în Mesajul  pentru Ziua Mondială a Păcii din 2024.

Există un episod, petrecut în urmă cu patruzeci de ani, care ar trebui să devină o paradigmă ori de câte ori vorbim despre inteligenÈ›a artificială aplicată la război, la arme, la instrumente ale morÈ›ii. Este povestea ofiÈ›erului sovietic a cărui decizie, încălcând protocolul, a salvat lumea de la un conflict nuclear care ar fi avut consecinÈ›e catastrofale. Acel om se numea Stanislav Evgrafovici Petrov, era locotenent-colonel în armata rusă È™i, la 26 septembrie 1983, se afla în serviciul de noapte în buncărul "Serpukhov 15", monitorizând activitatea rachetelor americane. Războiul Rece se afla într-un moment de cotitură crucial, preÈ™edintele american Ronald Reagan investea sume uriaÈ™e în armament È™i tocmai numise URSS "imperiul răului", iar NATO era angajată în exerciÈ›ii militare care recreau scenarii de război nuclear. La Kremlin se afla Iurij Andropov, care vorbise recent despre o "escaladare fără precedent" a crizei, iar la 1 septembrie sovieticii doborâseră un avion de linie al Korean Air Lines deasupra peninsulei Kamchatka, ucigând 269 de persoane.

În acea noapte de 26 septembrie, Petrov a văzut că computerul Krokus, creierul considerat infailibil în monitorizarea activității inamicului, a raportat de la o bază din Montana plecarea unei rachete care se îndrepta spre Uniunea Sovietică. Protocolul prevedea ca ofiÈ›erul să îÈ™i alerteze imediat superiorii, care urmau să dea undă verde pentru un răspuns prin lansarea de rachete spre Statele Unite. Dar Petrov nu s-a grăbit È™i pentru că – după cum  i s-a spus – orice atac ar fi fost masiv. Prin urmare, a considerat acea rachetă izolată o alarmă falsă. Și a procedat la fel È™i în cazul următoarelor patru care au apărut pe monitoarele sale la scurt timp după aceea, întrebându-se de ce nu a existat nicio confirmare din partea radarului de la sol. Știa foarte bine că rachetele intercontinentale au nevoie de mai puÈ›in de o jumătate de oră pentru a ajunge la destinaÈ›ie, dar a decis să nu dea alarma, lăsându-i pe ceilalÈ›i militari prezenÈ›i pietrificaÈ›i.

În realitate, creierul electronic se înÈ™elase; nu avusese loc niciun atac cu rachete. Krokus fusese indus în eroare de un fenomen de refracÈ›ie a luminii solare în contact cu norii la mare altitudine. Pe scurt, inteligenÈ›a umană văzuse dincolo de cea a maÈ™inii. Decizia providenÈ›ială de a nu acÈ›iona fusese luată de un om a cărui judecată fusese capabilă să privească dincolo de date È™i protocoale.

Catastrofa nucleară a fost evitată, deÈ™i nimeni nu a È™tiut despre ea la momentul respectiv până la începutul anilor 1990. Petrov, care a decedat în septembrie 2017, a declarat următoarele despre acea noapte din buncărul "Serpukhov 15": "Ce am făcut? Nimic special, mi-am făcut doar munca. Am fost omul potrivit la locul potrivit, la momentul potrivit'. El fusese omul capabil să evalueze posibila eroare a maÈ™inii considerate infailibile, omul capabil –  pentru a reveni la cuvintele Papei –  'de judecată morală È™i de luare de decizii etice', pentru că o maÈ™ină, oricât de 'inteligentă' ar fi ea, rămâne tot o maÈ™ină.

Războiul, repetă papa Francisc, este o nebunie, o înfrângere a umanității. Războiul este o încălcare gravă a demnității umane. Este gravă ducerea războiului ascunzându-se în spatele algoritmilor, bazându-se pe inteligenÈ›a artificială pentru a determina È›intele È™i modul de a le lovi, pentru ca astfel să fie spălată conÈ™tiinÈ›a fiindcă, în cele din urmă, este un dispozitiv cel care a ales. Să nu-l uităm pe Stanislav Evgrafovici Petrov."

 

 

14 iunie 2024, 15:30