蜜桃交友

(Pope - 2 noiembrie 2024) În fiecare an la 2 noiembrie facem 鈥濸omenirea Tuturor Credincio艧ilor R膬posa牛i鈥�. Îi amintim pe to牛i cei dragi ai no艧tri pleca牛i din aceast膬 lume; îi amintim nu cu nostalgia celor care îi consider膬 pierdu牛i pentru totdeauna, dar cu speran牛a celor care îi cred vii în Cristos 艧i destina牛i învierii finale.

1. Marea procesiune

S膬rb膬toarea Tuturor Sfin牛ilor de la 1 noiembrie ne-a f膬cut s膬 contempl膬m 鈥渃etatea Cerului, Ierusalimul ceresc care este mama noastr膬鈥� (Prefa牛a Tuturor Sfin牛ilor). Ast膬zi, cu sufletul îndreptat înc膬 spre realit膬牛ile din urm膬, îi pomenim pe to牛i credincio艧ii r膬posa牛i care 鈥渁u plecat înaintea noastr膬 cu semnul credin牛ei 艧i dorm somnul p膬cii鈥� (Rug膬ciunea euharistic膬 I). Înaintea ochilor se prezint膬 tabloul Bisericii ca o imens膬 mul牛ime de oameni în mers, ca o procesiune neîntrerupt膬 în care unii sunt pe drum, al牛ii în pragul casei Domnului iar al牛ii ajun艧i deja în Ierusalimul ceresc contempl膬 cu nesa牛 fa牛a Domnului. La 1 noiembrie, în s膬rb膬toarea 鈥濼o牛i Sfin牛ii鈥� contempl膬m în lumina credin牛ei bucuria 艧i fericirea sufletelor ajunse în patria cereasc膬. Nu pierdem îns膬 din vedere faptul c膬 o alt膬 mul牛ime de fra牛i 艧i surori în Cristos a艧teapt膬 s膬 intre în cer dar se simt înc膬 nevrednici din cauza urmelor p膬catelor ce le mai poart膬 din c膬l膬toria de pe p膬mânt. Ace艧tia formeaz膬 acea parte a Bisericii care se nume艧te 鈥濨iserica p膬timitoare鈥�. Ei sufer膬 de dorul dup膬 casa Tat膬lui, îi chinuie艧te con艧tiin牛a c膬 nu se pot ajuta singuri 艧i sufer膬 de durerea ce le-o produce focul tainic rânduit de bun膬tatea divin膬 s膬 le redea puritatea des膬vâr艧it膬, prin arderea impurit膬牛ilor aduse din via牛a trec膬toare.

2. Împ膬rt膬艧irea Sfin牛ilor

Grija 艧i rug膬ciunea pentru cei r膬posa牛i se întemeiaz膬 pe înv膬牛膬tura cre艧tin膬 despre existen牛a unei st膬ri intermediare între Biserica triumf膬toare a sfin牛ilor din cer 艧i Biserica lupt膬toare de pe p膬mânt: este Biserica suferin牛ei purificatoare. La baz膬 se afl膬 înv膬牛膬tura despre Împ膬rt膬艧irea Sfin牛ilor, în temeiul c膬reia energia vital膬 a Trupului Mistic circul膬 de la p膬r牛ile s膬n膬toase la cele suferinde 艧i le ofer膬 ajutor. Mijlocirea sfin牛ilor 艧i rug膬ciunile credincio艧ilor de pe p膬mânt, îndeosebi participarea la celebrarea Jertfei euharistice oferite pentru sufletele celor r膬posa牛i ajut膬 la des膬vâr艧irea purific膬rii lor 鈥�în sângele Mielului鈥� (Ap 7,18). Cât de frumoas膬 艧i mângâietoare este Împ膬rt膬艧irea Sfin牛ilor! Aceast膬 realitate transmite întregii noastre vie牛i o dimensiune diferit膬. Nu suntem niciodat膬 singuri! Facem parte dintr-o 鈥瀋ompanie鈥� spiritual膬 în care domne艧te o profund膬 solidaritate: binele fiec膬ruia trece în avantajul tuturor 艧i, invers, fericirea comun膬 iradiaz膬 asupra fiec膬ruia individual. Este un mister pe care, în oarecare m膬sur膬, îl putem tr膬i deja în aceast膬 lume, în familie, în prietenie, mai ales în comunitatea spiritual膬 a Bisericii

3. A艧tept învierea mor牛ilor 艧i via牛a veacului ce va veni

Orice pomenire a mor牛ilor are loc în lumina învierii lui Cristos. Prin crucea 艧i învierea lui Cristos moartea îns膬艧i a cunoscut o transformare radical膬, deoarece Isus, ori de câte ori vorbe艧te despre sfâr艧itul s膬u p膬mântesc, adaug膬 c膬 va învia. Moartea lui Cristos a conferit mor牛ii noastre un caracter nou. Dumnezeu a schimbat sfâr艧itul într-un început nou, într-o trecere la via牛a nou膬, c膬ci 鈥瀌up膬 cum Isus a murit 艧i a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormi牛i împreun膬 cu el. 艦i dup膬 cum to牛i mor în Adam, tot la fel, în Cristos, to牛i vor fi readu艧i la via牛膬鈥� (cf. 1Tes 4,14; 1Cor 15,22). În aceast膬 speran牛膬, cre艧tinii fac s膬 se scrie pe crucea de la c膬p膬tâiul celor dragi: 鈥濧ici odihne艧te în Domnul鈥� sau 鈥濧艧teapt膬 învierea mor牛ilor鈥� 艧i au numit locurile de odihn膬 "dormitoare", de la cuvântul grecesc 鈥瀔辞颈尘别迟&别补肠耻迟别;谤颈辞苍鈥�, în dezacord teologic evident cu termenul p膬gân 鈥�苍别办谤&辞补肠耻迟别;辫辞濒颈蝉鈥�, adic膬 鈥瀋etate a mor牛ilor鈥�. 艦tim bine îns膬 c膬 鈥瀙entru a învia împreun膬 cu Cristos, trebuie s膬 murim împreun膬 cu Cristos. Trebuie "s膬 ie艧im din acest trup 艧i s膬 ne mut膬m la Domnul" (2 Cor 5, 8). În aceast膬 "plecare" (Fil 1, 23) care este moartea, sufletul e desp膬r牛it de trup. El va fi unit iar膬艧i cu trupul s膬u în ziua învierii mor牛ilor鈥� (CBC 1005). Este credin牛a pe care o m膬rturisim în Crez: 鈥濧艧tept învierea mor牛ilor 艧i via牛a veacului ce va veni鈥�.

4. Rug膬ciunea pentru cei r膬posa牛i

Catehismul Bisericii Catolice înva牛膬 c膬 cei care mor în harul 艧i prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purifica牛i, de艧i sunt siguri de mântuirea ve艧nic膬, sufer膬 dup膬 moarte o purificare ca s膬 dobândeasc膬 sfin牛enia necesar膬 pentru a intra în bucuria cerului. Tradi牛ia Bisericii, f膬când referin牛膬 la texte biblice, vorbe艧te despre un foc purificator. Aceast膬 înv膬牛膬tur膬 se întemeiaz膬 艧i pe practica rug膬ciunii pentru cei mor牛i, despre care vorbe艧te Sfânta Scriptur膬: 鈥濪e aceea (Iuda Macabeul) a pus s膬 se fac膬 pentru cei mor牛i jertf膬 de isp膬艧ire ca s膬 fie dezlega牛i de p膬cat鈥� (2 Mac 12,45). Înc膬 din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor mor牛i 艧i a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa euharistic膬, pentru ca purifica牛i de urmele p膬catelor s膬 poat膬 ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu. Totodat膬 recomand膬 艧i pomana, indulgen牛ele 艧i faptele de poc膬in牛膬 în favoarea celor r膬posa牛i.  Astfel, într-o predic膬 a sa, sfântul Ioan Gur膬 de Aur îndeamn膬: 鈥濻膬 le d膬m ajutor 艧i s膬 le facem pomenirea. Dac膬 fiii lui Iob au fost purifica牛i de jertfa tat膬lui lor, de ce s膬 ne îndoim c膬 ofrandele noastre pentru cei mor牛i le aduc mângâiere? S膬 nu 艧ov膬im a-i ajuta pe cei care au plecat 艧i s膬 oferim rug膬ciunile noastre pentru ei鈥� (Hom. in 1Cor 41,5). Jertfa euharistic膬 este oferit膬 艧i pentru credincio艧ii r膬posa牛i "care au murit în Cristos 艧i nu sunt înc膬 purifica牛i pe deplin鈥� (Cc. Tridentin: DS 1743) ca s膬 poat膬 intra în lumina 艧i pacea lui Cristos. Înainte de moarte, sf. Monica, mama sf. Augustin, le recomanda celor îngrijora牛i de boala ei pe când se afla în ora艧ul Ostia de lâng膬 Roma: 鈥�Îngropa牛i acest trup oriunde! Nu v膬 face牛i griji pentru el! Tot ce v膬 cer este s膬 v膬 aduce牛i aminte de mine la altarul Domnului oriunde a牛i fi鈥� (Conf. 9, 11, 27). Unul dintre P膬rin牛ii Bisericii Orientale men牛ioneaz膬 rug膬ciunea care se f膬cea la sfânta Liturghie: 鈥濧poi, în anafor膬, ne rug膬m pentru sfin牛ii p膬rin牛i 艧i episcopi adormi牛i, 艧i în general pentru to牛i cei care au adormit înaintea noastr膬, crezând cu t膬rie c膬 va fi de foarte mare folos sufletelor în favoarea c膬rora este oferit膬 implorarea în timp ce e prezent膬 Victima sfânt膬 艧i înfrico艧膬toare. (...) Înf膬牛i艧ând lui Dumnezeu implor膬rile noastre pentru cei care au adormit, chiar dac膬 au fost p膬c膬to艧i, (...) îl înf膬牛i艧膬m pe Cristos cel jertfit pentru p膬catele noastre, ca s膬 dobândim, pentru ei 艧i pentru noi, bun膬voin牛a Dumnezeului iubitor de oameni鈥� (CBC 1371; Sf. Ciril de Ierusalim, Catech. myst. 5, 9.10).

5. Un gând salutar pentru cei vii 艧i pentru cei r膬posa牛i

Este foarte important ca noi, cre艧tinii, s膬 tr膬im leg膬tura cu cei r膬posa牛i în adev膬rul credin牛ei, 艧i s膬 privim la moarte 艧i la cele de dincolo în lumina Revela牛iei. Apostolul Paul, scriind primelor comunit膬牛i, îndemna credincio艧ii 鈥渟膬 nu se întristeze ca cei care nu au speran牛膬. C膬ci dac膬 noi credem c膬 Isus a murit 艧i a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduna pe cei adormi牛i împreun膬 cu El鈥� (cf. 1Tes 4,13-14). Este necesar 艧i ast膬zi s膬 se evanghelizeze realitatea mor牛ii 艧i a vie牛ii ve艧nice, realit膬牛i supuse în mod special credin牛elor supersti牛ioase 艧i unor forme de sincretism, pentru ca adev膬rul cre艧tin s膬 nu se amestece cu tot felul de mitologii. Pomenirea credincio艧ilor r膬posa牛i, c膬reia îi este dedicat膬 ziua de 2 noiembrie, ofer膬 prilejul s膬-i amintim pe cei dragi ai no艧tri care ne-au l膬sat, 艧i toate sufletele în drum spre plin膬tatea vie牛ii. Înc膬 din primele timpuri ale credin牛ei cre艧tine, Biserica de pe p膬mânt, recunoscând comuniunea întregului trup mistic al lui Isus Cristos, a cultivat cu mare pietate amintirea celor r膬posa牛i 艧i a oferit jertfe pentru ei. Rug膬ciunea noastr膬 pentru cei mor牛i este de aceea nu numai util膬 ci 艧i necesar膬, întrucât ea poate nu numai s膬 îi ajute, ci 艧i s膬 fac膬 eficient膬 mijlocirea lor în favoarea noastr膬 (cf. CBC 958). Chiar 艧i vizita la cimitire, în timp ce men牛ine leg膬turile de afec牛iune cu cei care ne-au iubit în aceast膬 via牛膬, ne aminte艧te s膬 to牛i tindem spre o alt膬 via牛膬, dincolo de moarte. Plânsul, din cauza desp膬r牛irii p膬mânte艧ti, s膬 nu prevaleze, de aceea, asupra certitudinii învierii, asupra speran牛ei de a ajunge la fericirea ve艧nic膬, 鈥瀞tarea plin膬 de satisfac牛ie, în care totalitatea ne îmbr膬牛i艧eaz膬 艧i noi îmbr膬牛i艧膬m totalitatea鈥� (Enciclica Spe salvi 12). Isus le-a promis ucenicilor s膬i: 鈥淰膬 voi vedea din nou 艧i inima voastr膬 se va bucura, iar bucuria voastr膬 nimeni nu o va lua de la voi鈥� (In 16,22). Obiectul speran牛ei noastre cre艧tine este bucuria tr膬it膬 în prezen牛a lui Dumnezeu în ve艧nicie.

6. Via牛a ve艧nic膬 艧i lumea modern膬

Încerc膬m acum s膬 r膬spundem la câteva întreb膬ri de actualitate. Credin牛a cre艧tin膬 este 艧i pentru oamenii de ast膬zi o speran牛膬 ce le transform膬 艧i le sus牛ine via牛a? Omul modern mai a艧teapt膬 înc膬 via牛a ve艧nic膬? Sau re牛ine c膬 ea apar牛ine unei mitologii de acum dep膬艧ite? 艦i în mod mai radical: b膬rba牛ii 艧i femeile din epoca noastr膬 doresc înc膬 via牛a ve艧nic膬? Sau poate existen牛a p膬mânteasc膬 a devenit singurul lor orizont? Omul modern îndep膬rteaz膬, alung膬 adesea însu艧i gândul mor牛ii tr膬ind ca 艧i cum Dumnezeu nu ar exista. În timpul nostru, mai mult decât în trecut, oamenii sunt atât de absorbi牛i de treburi 艧i grinji încât uneori cu greu reu艧esc a se gândi la Dumnezeu ca protagonist al istoriei 艧i al vie牛ii noastre înse艧i. În realitate, cum observa deja Sf. Augustin, to牛i vrem `via牛a fericit膬`, fericirea. Nu 艧tim bine ce este 艧i cum este, dar ne sim牛im atra艧i spre ea. Aceasta este o speran牛膬 universal膬, comun膬 oamenilor din toate timpurile 艧i din toate locurile. Expresia `via牛a ve艧nic膬` dore艧te s膬 dea un nume acestei a艧tept膬ri de nesuprimat: nu o succesiune f膬r膬 sfâr艧it, ci cufundarea în oceanul infinitei iubiri, în care timpul, înainte 艧i dup膬, nu mai exist膬. O plin膬tate de via牛膬 艧i de bucurie: aceasta este ceea ce sper膬m 艧i a艧tept膬m de la a fi cu Cristos (cf. Benedict al XVI-lea, Encic. Spe salvi 10-12):

7. Trenul vie牛ii are o destina牛ie

Suntem în trenul vie牛ii înc膬 de la na艧tere 艧i ne-am obi艧nuit cu mersul 艧i nu mai 艧tim poate c膬, de fapt, suntem în c膬l膬torie. Am uitat de unde am plecat 艧i unde ne ducem. Avem, oricum, o destina牛ie, s膬 zicem 鈥濭ara central膬鈥� (la Roma,鈥漇tazione Termini鈥�). Exist膬 anotimpuri 艧i în via牛a omului, de艧i exist膬 în noi dorin牛a 艧i voin牛a ca nimic s膬 nu se distrug膬, ca nici o privire, nici o fapt膬, nici o intui牛ie, nici o întâlnire 艧i, mai ales, nici o rela牛ie cu semenii s膬 nu se piard膬. Exist膬 în omul s膬n膬tos o dorin牛膬 profund膬 de r膬scump膬rare a timpului iar r膬scump膬rarea cere recapitularea, cere mântuirea. Punctul în care omul face experien牛a cea mai dureroas膬 a pierderii 艧i a încet膬rii este moartea. 艦i tocmai aici Fiul lui Dumnezeu intervine ca R膬scump膬r膬tor. Isus afirm膬 c膬 cel care tr膬ie艧te în credin牛a în El, e unul care îi este dat de Tat膬l iar Fiul nu las膬 s膬 se piard膬 nimic din ceea ce Tat膬l i-a dat.  Spune Isus:  鈥濼o牛i cei pe care mi-i d膬 Tat膬l vor veni la mine; 艧i pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afar膬, pentru c膬 m-am coborât din cer nu ca s膬 fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. Or, aceasta este voin牛a celui ce m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat s膬 nu pierd pe nici unul, ci s膬-i învii în ziua de apoi. Aceasta este voin牛a Tat膬lui meu, ca oricine vede pe Fiul 艧i crede în El s膬 aib膬 via牛a ve艧nic膬; 艧i eu îl voi învia în ziua de apoi" (In 6,37-40). Pomenirea tuturor credincio艧ilor r膬posa牛i îndeamn膬 la a privi cu senin膬tate la misterul mor牛ii lumina牛i de credin牛a învierii. S膬 reînnoim ast膬zi speran牛a în via牛a ve艧nic膬 întemeiat膬 realmente pe moartea 艧i învierea lui Cristos. 鈥淎m înviat 艧i acum sunt cu tine鈥�, ne spune Domnul, 鈥溑焛 mâna mea te sus牛ine. Oriunde ai putea s膬 cazi, în fa牛膬, în spate, al膬turi la dreapta sau la stânga, vei c膬dea în mâinile mele 艧i voi fi prezent chiar la u艧a mor牛ii. Unde nimeni nu te mai poate înso牛i 艧i unde tu nu po牛i purta nimic, acolo Eu te a艧tept pentru a transforma pentru tine întunericul în lumin膬鈥�.

8. Speran牛a cre艧tin膬

Virtutea speran牛ei cre艧tine nu este îns膬 niciodat膬 doar individual膬, ci este mereu 艧i speran牛膬 pentru al牛ii. Existen牛ele noastre sunt profund legate unele de altele, iar binele 艧i r膬ul pe care fiecare îl face se r膬sfrânge întotdeauna 艧i asupra altora. Astfel rug膬ciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta unui alt suflet care st膬 艧i se purific膬 dup膬 moarte. 鈥濾ia牛a ve艧nic膬 pentru noi cre艧tinii nu indic膬 doar o via牛膬 care dureaz膬 pentru totdeauna, ci o nou膬 calitate de existen牛膬, scufundat膬 total în iubirea lui Dumnezeu care libereaz膬 de r膬u 艧i de moarte 艧i ne pune în comuniune f膬r膬 sfâr艧it cu to牛i fra牛ii 艧i surorile care sunt p膬rta艧i la aceea艧i Iubire鈥�. Ast膬zi 艧i în toat膬 luna noiembrie suntem invita牛i s膬 ne rug膬m pentru r膬posa牛ii no艧tri dragi, reculegându-ne în biserici 艧i, pe cât se poate, oprindu-ne cu pietate în cimitire la mormintele lor.

9. Rug膬ciunea Bisericii

Pentru to牛i, ruga fierbinte: Adu-牛i aminte, Doamne, de fra牛ii no艧tri care au adormit în speran牛a învierii 艧i de to牛i cei care au r膬posat în milostivirea ta 艧i prime艧te-i s膬 se bucure de lumina fe牛ei tale. Maria, steaua speran牛ei, s膬 fac膬 mai tare 艧i mai autentic膬 credin牛a noastr膬 în via牛a ve艧nic膬 艧i s膬 sus牛in膬 rug膬ciunea noastr膬 de mijlocire pentru to牛i cei r膬posa牛i. Fecioarei Maria, Regina tuturor Sfin牛ilor, s膬-i încredin牛膬m pelerinajul spre patria cereasc膬, în timp ce invoc膬m pentru r膬posa牛ii no艧tri mijlocirea ei matern膬.

Tuturor, 鈥濨ucuria credin牛ei cu speran牛a învierii!鈥�

(Radio Vatican 鈥� Anton Lucaci, material omiletic de vineri 1 noiembrie 2024)