蜜桃交友

(Pope - 2 noiembrie 2024) În fiecare an la 2 noiembrie facem ?Pomenirea Tuturor Credincio?ilor R?posa?i”. Îi amintim pe to?i cei dragi ai no?tri pleca?i din aceast? lume; îi amintim nu cu nostalgia celor care îi consider? pierdu?i pentru totdeauna, dar cu speran?a celor care îi cred vii în Cristos ?i destina?i învierii finale.

1. Marea procesiune

S?rb?toarea Tuturor Sfin?ilor de la 1 noiembrie ne-a f?cut s? contempl?m “cetatea Cerului, Ierusalimul ceresc care este mama noastr?” (Prefa?a Tuturor Sfin?ilor). Ast?zi, cu sufletul îndreptat înc? spre realit??ile din urm?, îi pomenim pe to?i credincio?ii r?posa?i care “au plecat înaintea noastr? cu semnul credin?ei ?i dorm somnul p?cii” (Rug?ciunea euharistic? I). Înaintea ochilor se prezint? tabloul Bisericii ca o imens? mul?ime de oameni în mers, ca o procesiune neîntrerupt? în care unii sunt pe drum, al?ii în pragul casei Domnului iar al?ii ajun?i deja în Ierusalimul ceresc contempl? cu nesa? fa?a Domnului. La 1 noiembrie, în s?rb?toarea ?To?i Sfin?ii” contempl?m în lumina credin?ei bucuria ?i fericirea sufletelor ajunse în patria cereasc?. Nu pierdem îns? din vedere faptul c? o alt? mul?ime de fra?i ?i surori în Cristos a?teapt? s? intre în cer dar se simt înc? nevrednici din cauza urmelor p?catelor ce le mai poart? din c?l?toria de pe p?mânt. Ace?tia formeaz? acea parte a Bisericii care se nume?te ?Biserica p?timitoare”. Ei sufer? de dorul dup? casa Tat?lui, îi chinuie?te con?tiin?a c? nu se pot ajuta singuri ?i sufer? de durerea ce le-o produce focul tainic rânduit de bun?tatea divin? s? le redea puritatea des?vâr?it?, prin arderea impurit??ilor aduse din via?a trec?toare.

2. Împ?rt??irea Sfin?ilor

Grija ?i rug?ciunea pentru cei r?posa?i se întemeiaz? pe înv???tura cre?tin? despre existen?a unei st?ri intermediare între Biserica triumf?toare a sfin?ilor din cer ?i Biserica lupt?toare de pe p?mânt: este Biserica suferin?ei purificatoare. La baz? se afl? înv???tura despre Împ?rt??irea Sfin?ilor, în temeiul c?reia energia vital? a Trupului Mistic circul? de la p?r?ile s?n?toase la cele suferinde ?i le ofer? ajutor. Mijlocirea sfin?ilor ?i rug?ciunile credincio?ilor de pe p?mânt, îndeosebi participarea la celebrarea Jertfei euharistice oferite pentru sufletele celor r?posa?i ajut? la des?vâr?irea purific?rii lor ?în sângele Mielului” (Ap 7,18). Cât de frumoas? ?i mângâietoare este Împ?rt??irea Sfin?ilor! Aceast? realitate transmite întregii noastre vie?i o dimensiune diferit?. Nu suntem niciodat? singuri! Facem parte dintr-o ?companie” spiritual? în care domne?te o profund? solidaritate: binele fiec?ruia trece în avantajul tuturor ?i, invers, fericirea comun? iradiaz? asupra fiec?ruia individual. Este un mister pe care, în oarecare m?sur?, îl putem tr?i deja în aceast? lume, în familie, în prietenie, mai ales în comunitatea spiritual? a Bisericii

3. A?tept învierea mor?ilor ?i via?a veacului ce va veni

Orice pomenire a mor?ilor are loc în lumina învierii lui Cristos. Prin crucea ?i învierea lui Cristos moartea îns??i a cunoscut o transformare radical?, deoarece Isus, ori de câte ori vorbe?te despre sfâr?itul s?u p?mântesc, adaug? c? va învia. Moartea lui Cristos a conferit mor?ii noastre un caracter nou. Dumnezeu a schimbat sfâr?itul într-un început nou, într-o trecere la via?a nou?, c?ci ?dup? cum Isus a murit ?i a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormi?i împreun? cu el. ?i dup? cum to?i mor în Adam, tot la fel, în Cristos, to?i vor fi readu?i la via??” (cf. 1Tes 4,14; 1Cor 15,22). În aceast? speran??, cre?tinii fac s? se scrie pe crucea de la c?p?tâiul celor dragi: ?Aici odihne?te în Domnul” sau ?A?teapt? învierea mor?ilor” ?i au numit locurile de odihn? "dormitoare", de la cuvântul grecesc ?办辞颈尘别迟&别补肠耻迟别;谤颈辞苍”, în dezacord teologic evident cu termenul p?gân ?苍别办谤&辞补肠耻迟别;辫辞濒颈蝉”, adic? ?cetate a mor?ilor”. ?tim bine îns? c? ?pentru a învia împreun? cu Cristos, trebuie s? murim împreun? cu Cristos. Trebuie "s? ie?im din acest trup ?i s? ne mut?m la Domnul" (2 Cor 5, 8). În aceast? "plecare" (Fil 1, 23) care este moartea, sufletul e desp?r?it de trup. El va fi unit iar??i cu trupul s?u în ziua învierii mor?ilor” (CBC 1005). Este credin?a pe care o m?rturisim în Crez: ?A?tept învierea mor?ilor ?i via?a veacului ce va veni”.

4. Rug?ciunea pentru cei r?posa?i

Catehismul Bisericii Catolice înva?? c? cei care mor în harul ?i prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purifica?i, de?i sunt siguri de mântuirea ve?nic?, sufer? dup? moarte o purificare ca s? dobândeasc? sfin?enia necesar? pentru a intra în bucuria cerului. Tradi?ia Bisericii, f?când referin?? la texte biblice, vorbe?te despre un foc purificator. Aceast? înv???tur? se întemeiaz? ?i pe practica rug?ciunii pentru cei mor?i, despre care vorbe?te Sfânta Scriptur?: ?De aceea (Iuda Macabeul) a pus s? se fac? pentru cei mor?i jertf? de isp??ire ca s? fie dezlega?i de p?cat” (2 Mac 12,45). Înc? din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor mor?i ?i a oferit sufragii pentru ei, îndeosebi Jertfa euharistic?, pentru ca purifica?i de urmele p?catelor s? poat? ajunge la vederea fericitoare a lui Dumnezeu. Totodat? recomand? ?i pomana, indulgen?ele ?i faptele de poc?in?? în favoarea celor r?posa?i.  Astfel, într-o predic? a sa, sfântul Ioan Gur? de Aur îndeamn?: ?S? le d?m ajutor ?i s? le facem pomenirea. Dac? fiii lui Iob au fost purifica?i de jertfa tat?lui lor, de ce s? ne îndoim c? ofrandele noastre pentru cei mor?i le aduc mângâiere? S? nu ?ov?im a-i ajuta pe cei care au plecat ?i s? oferim rug?ciunile noastre pentru ei” (Hom. in 1Cor 41,5). Jertfa euharistic? este oferit? ?i pentru credincio?ii r?posa?i "care au murit în Cristos ?i nu sunt înc? purifica?i pe deplin” (Cc. Tridentin: DS 1743) ca s? poat? intra în lumina ?i pacea lui Cristos. Înainte de moarte, sf. Monica, mama sf. Augustin, le recomanda celor îngrijora?i de boala ei pe când se afla în ora?ul Ostia de lâng? Roma: ?Îngropa?i acest trup oriunde! Nu v? face?i griji pentru el! Tot ce v? cer este s? v? aduce?i aminte de mine la altarul Domnului oriunde a?i fi” (Conf. 9, 11, 27). Unul dintre P?rin?ii Bisericii Orientale men?ioneaz? rug?ciunea care se f?cea la sfânta Liturghie: ?Apoi, în anafor?, ne rug?m pentru sfin?ii p?rin?i ?i episcopi adormi?i, ?i în general pentru to?i cei care au adormit înaintea noastr?, crezând cu t?rie c? va fi de foarte mare folos sufletelor în favoarea c?rora este oferit? implorarea în timp ce e prezent? Victima sfânt? ?i înfrico??toare. (...) Înf??i?ând lui Dumnezeu implor?rile noastre pentru cei care au adormit, chiar dac? au fost p?c?to?i, (...) îl înf??i??m pe Cristos cel jertfit pentru p?catele noastre, ca s? dobândim, pentru ei ?i pentru noi, bun?voin?a Dumnezeului iubitor de oameni” (CBC 1371; Sf. Ciril de Ierusalim, Catech. myst. 5, 9.10).

5. Un gând salutar pentru cei vii ?i pentru cei r?posa?i

Este foarte important ca noi, cre?tinii, s? tr?im leg?tura cu cei r?posa?i în adev?rul credin?ei, ?i s? privim la moarte ?i la cele de dincolo în lumina Revela?iei. Apostolul Paul, scriind primelor comunit??i, îndemna credincio?ii “s? nu se întristeze ca cei care nu au speran??. C?ci dac? noi credem c? Isus a murit ?i a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduna pe cei adormi?i împreun? cu El” (cf. 1Tes 4,13-14). Este necesar ?i ast?zi s? se evanghelizeze realitatea mor?ii ?i a vie?ii ve?nice, realit??i supuse în mod special credin?elor supersti?ioase ?i unor forme de sincretism, pentru ca adev?rul cre?tin s? nu se amestece cu tot felul de mitologii. Pomenirea credincio?ilor r?posa?i, c?reia îi este dedicat? ziua de 2 noiembrie, ofer? prilejul s?-i amintim pe cei dragi ai no?tri care ne-au l?sat, ?i toate sufletele în drum spre plin?tatea vie?ii. Înc? din primele timpuri ale credin?ei cre?tine, Biserica de pe p?mânt, recunoscând comuniunea întregului trup mistic al lui Isus Cristos, a cultivat cu mare pietate amintirea celor r?posa?i ?i a oferit jertfe pentru ei. Rug?ciunea noastr? pentru cei mor?i este de aceea nu numai util? ci ?i necesar?, întrucât ea poate nu numai s? îi ajute, ci ?i s? fac? eficient? mijlocirea lor în favoarea noastr? (cf. CBC 958). Chiar ?i vizita la cimitire, în timp ce men?ine leg?turile de afec?iune cu cei care ne-au iubit în aceast? via??, ne aminte?te s? to?i tindem spre o alt? via??, dincolo de moarte. Plânsul, din cauza desp?r?irii p?mânte?ti, s? nu prevaleze, de aceea, asupra certitudinii învierii, asupra speran?ei de a ajunge la fericirea ve?nic?, ?starea plin? de satisfac?ie, în care totalitatea ne îmbr??i?eaz? ?i noi îmbr??i??m totalitatea” (Enciclica Spe salvi 12). Isus le-a promis ucenicilor s?i: “V? voi vedea din nou ?i inima voastr? se va bucura, iar bucuria voastr? nimeni nu o va lua de la voi” (In 16,22). Obiectul speran?ei noastre cre?tine este bucuria tr?it? în prezen?a lui Dumnezeu în ve?nicie.

6. Via?a ve?nic? ?i lumea modern?

Încerc?m acum s? r?spundem la câteva întreb?ri de actualitate. Credin?a cre?tin? este ?i pentru oamenii de ast?zi o speran?? ce le transform? ?i le sus?ine via?a? Omul modern mai a?teapt? înc? via?a ve?nic?? Sau re?ine c? ea apar?ine unei mitologii de acum dep??ite? ?i în mod mai radical: b?rba?ii ?i femeile din epoca noastr? doresc înc? via?a ve?nic?? Sau poate existen?a p?mânteasc? a devenit singurul lor orizont? Omul modern îndep?rteaz?, alung? adesea însu?i gândul mor?ii tr?ind ca ?i cum Dumnezeu nu ar exista. În timpul nostru, mai mult decât în trecut, oamenii sunt atât de absorbi?i de treburi ?i grinji încât uneori cu greu reu?esc a se gândi la Dumnezeu ca protagonist al istoriei ?i al vie?ii noastre înse?i. În realitate, cum observa deja Sf. Augustin, to?i vrem `via?a fericit?`, fericirea. Nu ?tim bine ce este ?i cum este, dar ne sim?im atra?i spre ea. Aceasta este o speran?? universal?, comun? oamenilor din toate timpurile ?i din toate locurile. Expresia `via?a ve?nic?` dore?te s? dea un nume acestei a?tept?ri de nesuprimat: nu o succesiune f?r? sfâr?it, ci cufundarea în oceanul infinitei iubiri, în care timpul, înainte ?i dup?, nu mai exist?. O plin?tate de via?? ?i de bucurie: aceasta este ceea ce sper?m ?i a?tept?m de la a fi cu Cristos (cf. Benedict al XVI-lea, Encic. Spe salvi 10-12):

7. Trenul vie?ii are o destina?ie

Suntem în trenul vie?ii înc? de la na?tere ?i ne-am obi?nuit cu mersul ?i nu mai ?tim poate c?, de fapt, suntem în c?l?torie. Am uitat de unde am plecat ?i unde ne ducem. Avem, oricum, o destina?ie, s? zicem ?Gara central?” (la Roma,”Stazione Termini”). Exist? anotimpuri ?i în via?a omului, de?i exist? în noi dorin?a ?i voin?a ca nimic s? nu se distrug?, ca nici o privire, nici o fapt?, nici o intui?ie, nici o întâlnire ?i, mai ales, nici o rela?ie cu semenii s? nu se piard?. Exist? în omul s?n?tos o dorin?? profund? de r?scump?rare a timpului iar r?scump?rarea cere recapitularea, cere mântuirea. Punctul în care omul face experien?a cea mai dureroas? a pierderii ?i a încet?rii este moartea. ?i tocmai aici Fiul lui Dumnezeu intervine ca R?scump?r?tor. Isus afirm? c? cel care tr?ie?te în credin?a în El, e unul care îi este dat de Tat?l iar Fiul nu las? s? se piard? nimic din ceea ce Tat?l i-a dat.  Spune Isus:  ?To?i cei pe care mi-i d? Tat?l vor veni la mine; ?i pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afar?, pentru c? m-am coborât din cer nu ca s? fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. Or, aceasta este voin?a celui ce m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat s? nu pierd pe nici unul, ci s?-i învii în ziua de apoi. Aceasta este voin?a Tat?lui meu, ca oricine vede pe Fiul ?i crede în El s? aib? via?a ve?nic?; ?i eu îl voi învia în ziua de apoi" (In 6,37-40). Pomenirea tuturor credincio?ilor r?posa?i îndeamn? la a privi cu senin?tate la misterul mor?ii lumina?i de credin?a învierii. S? reînnoim ast?zi speran?a în via?a ve?nic? întemeiat? realmente pe moartea ?i învierea lui Cristos. “Am înviat ?i acum sunt cu tine”, ne spune Domnul, “?i mâna mea te sus?ine. Oriunde ai putea s? cazi, în fa??, în spate, al?turi la dreapta sau la stânga, vei c?dea în mâinile mele ?i voi fi prezent chiar la u?a mor?ii. Unde nimeni nu te mai poate înso?i ?i unde tu nu po?i purta nimic, acolo Eu te a?tept pentru a transforma pentru tine întunericul în lumin?”.

8. Speran?a cre?tin?

Virtutea speran?ei cre?tine nu este îns? niciodat? doar individual?, ci este mereu ?i speran?? pentru al?ii. Existen?ele noastre sunt profund legate unele de altele, iar binele ?i r?ul pe care fiecare îl face se r?sfrânge întotdeauna ?i asupra altora. Astfel rug?ciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta unui alt suflet care st? ?i se purific? dup? moarte. ?Via?a ve?nic? pentru noi cre?tinii nu indic? doar o via?? care dureaz? pentru totdeauna, ci o nou? calitate de existen??, scufundat? total în iubirea lui Dumnezeu care libereaz? de r?u ?i de moarte ?i ne pune în comuniune f?r? sfâr?it cu to?i fra?ii ?i surorile care sunt p?rta?i la aceea?i Iubire”. Ast?zi ?i în toat? luna noiembrie suntem invita?i s? ne rug?m pentru r?posa?ii no?tri dragi, reculegându-ne în biserici ?i, pe cât se poate, oprindu-ne cu pietate în cimitire la mormintele lor.

9. Rug?ciunea Bisericii

Pentru to?i, ruga fierbinte: Adu-?i aminte, Doamne, de fra?ii no?tri care au adormit în speran?a învierii ?i de to?i cei care au r?posat în milostivirea ta ?i prime?te-i s? se bucure de lumina fe?ei tale. Maria, steaua speran?ei, s? fac? mai tare ?i mai autentic? credin?a noastr? în via?a ve?nic? ?i s? sus?in? rug?ciunea noastr? de mijlocire pentru to?i cei r?posa?i. Fecioarei Maria, Regina tuturor Sfin?ilor, s?-i încredin??m pelerinajul spre patria cereasc?, în timp ce invoc?m pentru r?posa?ii no?tri mijlocirea ei matern?.

Tuturor, ?Bucuria credin?ei cu speran?a învierii!”

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 1 noiembrie 2024)