蜜桃交友

(Pope - 17 noiembrie 2024) E Ziua Domnului. Suntem la finalul Anului bisericesc dup? calendarul romano-catolic. Încheierea unui ciclu de s?rb?tori liturgice ne îndreapt? aten?ia spre ?inta din urm? a c?l?toriei p?mânte?ti. În drum cu Biserica spre împ?r??ia lui Dumnezeu, cre?tinii nu cedeaz? fricii de un sfâr?it catastrofic al lumii, dar a?teapt? cu încredere ziua în care Cristos se va întoarce ca s? duc? la împlinire f?g?duin?ele sale.  În acest sens, timpul de fa?? poate fi v?zut ?i ca momentul în care Domnul traseaz?  comunit??ilor noastre drumul de mântuire pentru noul an liturgic. Va fi drumul t?u de convertire ce duce la ?via?a ve?nic?”. Va fi drumul comunit??ii cre?tine din care faci parte. Pentru a men?ine vie încrederea în ziua de mâine este nevoie s? primim zilnic cuvântul Domnului ca hran? de drum. Este singura realitate capabil? s? reziste provoc?rilor timpului ?i s? umple a?teptarea care altminteri poate deveni chinuitoare ?i stresant? pân? la epuizare. Lecturile de la Liturghia acestei duminici prezint?, fiecare din unghiul ei, motive suficiente de bucurie ?i de speran??. Astfel, înc? de la început, Dumnezeu care a gr?it prin profe?ii de demult, ne asigur? prin marele Ieremia: ?Gândurile mele sunt gânduri de pace, ?i nu de nenorocire; striga?i c?tre mine ?i eu v? voi asculta ?i v? voi întoarce din robie de pretutindeni” (cf. Ier 29,11.12.14: Ant. la intrare).

1. Motive profetice de bucurie ?i de speran??

La rândul s?u profetul Daniel prive?te pozitiv spre viitor, când transmite acest cuvânt cu Duhul lui Dumnezeu: ?În acel timp se va ridica Mihail, c?petenia îngerilor, cel care ocrote?te pe fiii poporului t?u; va fi un timp de strâmtoare cum n-a mai fost niciodat? de când exist? popoarele ?i pân? în acel timp. Dar în acel timp va veni mântuirea poporului t?u, a tuturor acelora, al c?ror nume se va afla scris în cartea lui Dumnezeu. ?i mul?i dintre cei care dorm în ??râna p?mântului se vor trezi: unii pentru via?a ve?nic?, iar ceilal?i pentru ocara ?i ru?inea ve?nic?. Cei în?elep?i vor str?luci ca firmamentul cerului ?i cei care au înv??at mul?imea s? umble pe calea drept??ii vor str?luci ca stelele pentru totdeauna” (cf. Dan 12,1-3: prima lectur?).

2. Cuvintele lui Isus: motive suficiente de bucurie ?i speran??

Isus însu?i declar? solemn împlinirea pentru poporul ales a profe?iilor de demult care acum se realizeaz? în Biserica sa. Adoptând un limbaj cu tonalit??i aprinse, specific literaturii apocaliptice, Isus se refer? mai întâi la un fapt istoric precis, la distrugerea Ierusalimului, iar apoi cuprinde cu privirea tot orizontul istoriei: ?În acele zile, dup? acea mare strâmtorare, soarele se va întuneca ?i luna î?i va pierde str?lucirea. Stelele vor c?dea de pe cer ?i puterile cerului se vor zdruncina. Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere ?i m?re?ie. El îi va trimite pe îngerii s?i ca s?-i adune pe cei ale?i din cele patru col?uri ale lumii, de la marginea p?mântului pân? la marginea cerului”. ?i pân? atunci, ce este de f?cut? Cum trebuie s? ne comport?m în timpul a?tept?rii? Avem la îndemân? cuvântul lui Dumnezeu în lumina c?ruia putem interpreta semnele timpului. ?Lua?i ca înv???tur? asem?narea cu smochinul: când ramurile lui devin fragede ?i-i dau frunzele, ?ti?i c? vara este aproape; la fel ?i voi, când ve?i vedea acestea, s? ?ti?i c? Fiul Omului este aproape, la u??”. Apoi Isus îi asigur? pe discipoli: ?V? spun adev?rul: nu va trece aceast? genera?ie, pân? când nu se vor împlini toate acestea. Cerul ?i p?mântul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece. Cât prive?te ziua ?i ceasul acela, nimeni nu le cunoa?te, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tat?l” (cf. Mc 13,24-32: Evanghelia zilei).

3. Cum s? ne comport?m în timpul a?tept?rii?

A?adar, ?veghea?i mereu ?i ruga?i-v?, spune Domnul; ca s? v? învrednici?i s? sta?i drept înaintea Fiului Omului” (Lc 21,36: Aclama?ie la Evanghelie). Cre?tinii de la început obi?nuiau s? repete: ?Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20). M?rturiseau c? Domnul a venit ?i va veni. Aceast? m?rturisire devenit? invoca?ie sus?ine ?i speran?a noastr?. Acum Isus Cristos se afl? la dreapta lui Dumnezeu, biruitor definitiv asupra vr?jma?ilor de orice fel. Înviat din mor?i ?i în?l?at la cer, ?dup? ce a adus unica jertf? pentru p?cate, s-a a?ezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. El a?teapt? de acum ca ?du?manii lui s? fie pu?i sub picioarele lui”. Prin jertfa sa unic?, el a condus pentru totdeauna la perfec?iune pe cei care primesc de la el sfin?enia. (cf. Evr 10,11-14.18: lectura a doua). Luând parte la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie amintim moartea ?i învierea Domnului pân? când va veni ?i spunem: ?Pentru mine, fericirea mea e s? m? apropii de Dumnezeu, s?-mi pun în Domnul Dumnezeu speran?a mea” (cf. Ps 72/73,28: Ant. la Împ?rt??anie). În continuarea acestor considera?ii omiletice, chiar cu riscul unor repeti?ii inevitabile, aprofund?m în variate forme mesajul salutar cuprins în Evanghelia zilei ?i în primele dou? lecturi. Speran?a este ca cititorul interesat ?i binevoitor al acestor pagini s? poat? g?si într-un paragraf sau altul mici l?muriri la c?ut?rile personale. Ne mi?c?m to?i pe marea vie?ii, dar avem în barc? ancora speran?ei.

4. Ce va fi cu mine, ce va fi cu voi?

Sunt de acum mai multe duminici în care evanghelistul Marcu îl prezint? pe Isus preg?tindu-i cu grij? pe discipoli pentru viitoarea lor misiune apostolic?. De trei ori le-a prevestit patima, moartea ?i învierea sa. Dar ce va fi ?dup? Isus”? Asta îi prive?te îndeaproape pe discipolii s?i, de atunci ?i din toate timpurile. Ce va fi cu ei? Ce va fi cu noi? A r?spunde la aceste întreb?ri înseamn? a avea în vedere situa?ia concret? de fiecare zi; înseamn? a înv??a s? tr?im în speran?a împlinirii promisiunilor lui Isus. Ast?zi Isus se afl? din nou singur cu discipolii s?i. Ajuns la Ierusalim, Isus izgone?te vânz?torii de la templu. Intr? ?i iese din templu ?i apoi se duce cu apostolii pe Muntele M?slinilor. Era în preajma p?timirii. Privind spre Cetatea Sfânt? ?i având înaintea ochilor templul din care ie?ise, Isus le vorbe?te îndelung discipolilor. Aproape întreg capitolul 13 din Evanghelia dup? Marcu (cf. Mc 13,5-37) este un discurs de r?mas bun. Sunt cuvinte testamentare. Isus le spune discipolilor c? la sfâr?itul timpurilor Fiul Omului va veni cu putere mult? ?i glorie ?i îi va aduna pe to?i ale?ii de la cap?tul p?mântului pân? la cap?tul cerului. Repet? un adev?r fundamental la care se referise în felurite forme de atâtea ori în timpul predicii sale. Acest adev?r este pentru discipolii s?i din toate timpurile. Pentru to?i ale?ii. Timpul, via?a nu este un ansamblu de zile ce se pierd în nimic, dar un drum spre Dumnezeu, spre Isus Cristos, Fiul s?u, pe care îl vom întâlni la încheierea vie?ii p?mânte?ti. El vine mereu în întâmpinarea noastr?. Vine s? ne adune de pe tot p?mântul pentru a fi cu el. Noi trebuie s?-l a?tept?m. Mai mult, suntem chema?i s? mergem înaintea lui cu candela aprins?. Secretul vie?ii st? în a reîncepe zilnic de la cap?t: din început în început trecând prin începuturi mereu noi pân? la ar?tarea Domnului în slav?.

5. Profe?ie ?i revela?ie

Cuvântul Domnului se comunic? ast?zi prin imagini zguduitoare ce pot nelini?ti inimile ?i tulbura gândurile. Pericopa evanghelic? (cf. Mc 13,24-32) ?i fragmentul din cartea profetului (cf. Dan 12,1-3) creeaz? într-adev?r o stare de puternic? încordare l?untric?, dac? nu se ?ine cont de stilul lor profetic, apocaliptic ?i escatologic. De fapt, se vorbe?te despre un timp de strâmtorare cum nu a mai fost de când exist? lumea, despre dezastre cosmice, soarele care se întunec? ?i luna care nu str?luce?te, stele care cad ?i puterile cerului care se zdruncin?, dar ?i despre în?elep?ii care vor str?luci ca stelele. Se vorbe?te ?i despre smochin ale c?rui ml?di?e devin fragede ?i dau frunze, ar?tând c? via?a continu? ?i nu se sfâr?e?te. Frunzele noi inaugureaz? prim?vara. O nou? via?? se deschide dup? moarte. Istoria se deschide continuu spre etern.

6. ?Sfâr?itul unei lumi” ?i ?sfâr?itul lumii”

Lecturile sacre ne propun s? reflect?m asupra felului în care tr?im timpul acestei vie?i. Evanghelia zilei vrea s? ne fixeze privirea nu atât asupra celor ce se vor întâmpla la sfâr?itul istoriei, cât mai degrab? asupra a ceea ce se întâmpl? în prezent. Suntem invita?i s? interpret?m prezentul în lumina cuvintelor lui Isus pentru a recunoa?te în prefacerile ?i în fr?mânt?rile actuale ale societ??ii c? Fiul Omului este aproape. De fapt, istoria fiec?rei epoci, deci ?i istoria epocii contemporane, ne face s? vedem cum trece înf??i?area lumii. Se schimb? chiar înainte de a trece o singur? genera?ie (cf. Mc 13,30). La fel, când autorii biblici vorbesc despre sfâr?itul lumii, în?eleg foarte adesea lumea concret?, cea existent? ?i cunoscut? de un anumit grup de oameni. Deci, este vorba despre lumea din vremea lor. Se refer? nu atât la sfâr?itul ?lumii”, ci ?al unei lumi”, chiar dac? cele dou? aspecte uneori se suprapun iar alteori se intersecteaz?. În?untrul unei lumi care moare putem constata semne de via?? nou? ?i numai privind la ce se petrece în natur?. De pild?, în Palestina semnalul cert al sosirii verii este dat de smochin care iarna arat? ca un schelet noduros ce dintr-odat? înmugure?te: ?Înv??a?i de la smochin parabola: când ml?di?a devine deja fraged? ?i dau frunzele, ?ti?i c? vara este aproape. La fel ?i voi, când ve?i vedea c? se împlinesc acestea, s? ?ti?i c? este aproape, la u??” (Mc 13,28-29).

7. ?În acel timp, va fi salvat poporul t?u”

Totul trece. Dumnezeu preg?te?te o lume nou?. Trece înf??i?area lumii de azi, dar nu trece cuvântul lui Dumnezeu ?i promisiunea sa de via??. Avem mereu asigurarea dat? de Isus: ?Cerul ?i p?mântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Mc 13,31). Promisiunea vie?ii vine de departe. Ne este încredin?at? de Dumnezeu ?i prin profetul Daniel care spune: ?În acel timp, va fi salvat poporul t?u, oricine va fi g?sit scris în carte. Mul?i dintre cei care dorm în ??râna p?mântului se vor trezi: unii pentru via?a ve?nic?, iar al?ii pentru ocara ?i dezgustul ve?nic. Cei pricepu?i vor str?luci ca str?lucirea firmamentului ?i cei care i-au f?cut pe mul?i s? fie drep?i, ca stelele în veci ?i pentru totdeauna” (cf. Dan 12,1-3: prima lectur?). Textul este unul dintre pu?inele din Vechiul Testament în care se afirm? clar învierea mor?ilor, pentru via?a ve?nic? sau pentru ocar?.

8. Cum va fi salvat poporul lui Dumnezeu?

Cum vom fi mântui?i? Cum se va salva adunarea credincio?ilor? Cum vor fi salva?i cei care prin Botez au fost introdu?i în jertfa lui Isus adus? pe altarul crucii? Cum se va salva poporul sfin?it al lui Dumnezeu? R?spunsul îl afl?m în Scrisoarea c?tre Evrei (cf. Evr 10,11-14.18: lectura a doua). Cristos, marele nostru preot, îi va pune sub picioarele sale pe to?i du?manii lui, inclusiv moartea. Prin jertfa sa unic? Isus restabile?te deplina comuniune a fiin?elor umane cu Dumnezeu (cf. Evr 10,12-14). A?adar, în timp ce constat?m ?i tr?im evenimente zguduitoare ce tulbur? ?i marcheaz? drumul istoriei, trebuie s? fim siguri c? Domnul se apropie ?i de genera?ia noastr?, c? vine ?i pentru noi cu puterea milostivirii sale mântuitoare. Vine s? ne adune pentru a fi cu El.

9. Gânduri de pace, nu de nenorocire

Liturghia acestei duminici deschide înc? de la început perspectiva luminoas? a Evangheliei vie?ii. Spune Domnul prin profetul Ieremia: ?Gândurile mele sunt gânduri de pace, ?i nu de nenorocire; striga?i c?tre mine ?i eu v? voi asculta ?i v? voi întoarce din robie de pretutindeni” (cf. Ier 29,11.12.14). În aceast? perspectiv? în?elegem pentru noi anun?ul lui Isus: ?Atunci îl vor vedea pe «Fiul Omului venind pe nori» cu putere mare ?i glorie. Atunci va trimite îngerii ?i va aduna pe to?i ale?ii s?i din cele patru vânturi, de la cap?tul p?mântului pân? la cap?tul cerului” (Mc 13,26-27). Vestirea întoarcerii lui Cristos în slav? nu inten?ioneaz? s? suscite nelini?ti ?i team? în cel care se str?duie?te s? tr?iasc? în dragoste fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de semeni, din contra, treze?te încredere ?i speran??. Primii cre?tini au în?eles bine asta, de aceea repetau deseori în adun?rile lor liturgice acest cuvânt din limba aramaic?: ?Maranatha!”, care poate însemna atât m?rturisirea credin?ei c? ?Domnul a venit”, cât ?i chemarea lui  ?Vino, Doamne Isuse!” Nu este oare o veste bun? a ?ti c? nu ne îndrept?m spre o pr?pastie imens? ?i rece care înghite totul, dar spre întâlnirea cu Cristos Domnul care ne iube?te ?i ne-a r?scump?rat cu via?a sa?

10. Ce trebuie s? facem?

Domnul vrea s? ne întâlnim cu el în mers, de?i nu ?tim nici ziua nici locul: ?Cât despre ziua ?i ceasul acela, nu ?tie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tat?l” (Mc 13,32). El este St?pânul timpului ?i al istoriei. Iar Isus ne-a avertizat din timp: ?Veghea?i în orice moment ?i ruga?i-v?, ca s? sta?i în picioare în fa?a Fiului Omului!” (cf.Lc 21,36: Aclama?ie la Evanghelie). A?teptarea venirii Domnului în slav? nu mic?oreaz?, ci face s? creasc? în noi angajarea zilnic?. Ar fi o mare inep?ie a se mul?umi zicând c? nimeni nu cunoa?te când va veni Fiul Omului, uitând c? momentul acela poate fi pentru mine chiar în aceast? noapte. Acesta este motivul pentru care Isus încheie cu recomandarea: ?Ave?i grij?! Veghea?i, pentru c? nu ?ti?i când va fi timpul” (Mc 13,33). Nu ?tim ziua, nu ?tim ora venirii Domnului. Dar nu import?. Important? este a?teptarea. Oricum, nu suntem în întuneric. Un lucru este cert: cuvintele Domnului nu vor trece. Ca fii ai timpului sim?im povara îndoielii ?i a nesiguran?ei, nelini?tea ?i teama pentru ziua de mâine, dar ne sim?im pe drum. Purt?m cu noi în rucsacul de c?l?torie doar cele esen?iale: cuvântul Domnului ?i credin?a. Ca pelerini, ne str?duim s? mergem pe urmele lui Cristos, m?rturisitori de speran?? într-o lume r?v??it? ?i dezorientat?, bântuit? de conflicte ?i terorism. E bine venit în orice moment avertismentul repetat de Isus prin variate expresii: ?Veghea?i, ave?i grij?, ruga?i-v?, sta?i în picioare!”

11. Cântarea psalmistului

Pelerinul nu se încarc? cu poveri inutile ce-i pot îngreuna drumul. ?Pelerinul rus” purta în desag? doar pâine uscat? ?i Biblia. Nu a ajuns înc? la ?int?, de aceea nu se opre?te din mers. Este mereu în tranzit oriunde s-ar afla: cânt? ?i merge, merge ?i cânt?. A tr?i credin?a ca un drum de parcurs este o atitudine sfânt? în care afl?m senin?tate ?i pace. Ast?zi ne înso?e?te psalmistul biblic: ?P?ze?te-m?, Dumnezeule, pentru c? îmi caut refugiu în tine! Domnul este partea mea de mo?tenire ?i cupa mea cu sor?i, tu e?ti acela care ai în mân? soarta mea. Îl am mereu în fa?a ochilor pe Domnul; dac? el este la dreapta mea, nu m? clatin. De aceea, inima mea se bucur? ?i sufletul meu tresalt? de bucurie; ba chiar ?i trupul meu se va odihni în siguran??, deoarece nu vei l?sa sufletul meu în locuin?a mor?ilor, nici nu vei îng?dui ca cel credincios al t?u s? vad? putrezirea. Tu îmi vei face cunoscut? c?rarea vie?ii; în fa?a ta sunt bucurii depline ?i desf?t?ri ve?nice la dreapta ta” (Ps 15/16,1.5.8-11: psalmul responsorial).

12. Rug?ciunea Bisericii

Doamne, Dumnezeul nostru, d?-ne, te rug?m, harul s? te urm?m mereu cu bucurie, c?ci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oric?rui bine, putem afla fericirea deplin? ?i nepieritoare.
S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie ?i speran??!
(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 15 noiembrie 2024)