蜜桃交友

(Pope - 24 noiembrie 2024) E Ziua Domnului. În Calendarul roman sau latin s?rb?toarea ?Cristos, Regele Universului” încununeaz? ciclul liturgic anual ?i deschide perspectiva unui nou An bisericesc. Titlul s?rb?torii d? o not? particular? celebr?rii s?pt?mânale a Pa?telui, c?ci prin moartea ?i învierea sa Isus e constituit Domn ?i Cristos în slav? (cf. Fap 2, 36), a?a cum îl m?rturisim ?i îl pream?rim în marea doxologie: ?Fiindc? tu singur e?ti sfânt, tu singur Domn, tu singur preaînalt, Isuse Cristoase, împreun? cu Duhul Sfânt, întru m?rirea lui Dumnezeu Tat?l”.

1. Originea s?rb?torii ?Cristos, Regele Universului”

S?rb?toarea cu grad de solemnitate  ?Cristos Rege” a fost instituit? de papa Pius al XI-lea în 1925 cu ocazia celebr?rilor Anului Sfânt. Îns?, Biserica nu a trebuit s? a?tepte aceast? dat? pentru a recunoa?te liturgic st?pânirea a lui Cristos. Epifania Domnului, Pa?tele Învierii ?i În?l?area lui Isus la cer sunt deja s?rb?tori ale lui Cristos Rege. Papa a stabilit aceast? s?rb?toare pentru o ra?iune de pedagogie spiritual? în fa?a r?spândirii regimurilor totalitare. P?storul Bisericii a voit s? afirme solemn autoritatea suveran? a lui Cristos asupra întregii umanit??ii ?i a institu?iilor sale sociale. S?rb?toarea a fost fixat? ini?ial într-o duminic? din luna octombrie. Dup? ultima reform? liturgic?, ea a fost rea?ezat? la încheierea anului bisericesc. A fost l?rgit? totodat? ?i perspectiva con?inutului, care este cuprins? implicit în titlul s?rb?torii. De la simpla denumire ?Cristos Rege” s-a trecut la eviden?ierea dimensiunii universale ?i escatologice: ?Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului”. Este o solemnitate ce încununeaz? ?i încheie anul liturgic celebrându-l pe Isus începutul ?i sfâr?itul, st?pânul ?i suveranul vie?ii ?i al istoriei. În felul acesta a fost redimensionat? acea instan?? de contesta?ie temporal? raportat? la împ?r??iile p?mânte?ti ce se succed ?i cad rând pe rând în istoria lumii. În enciclica ?Quas primas” din 11 decembrie 1925 prin care instituia aceast? s?rb?toare Pius al XI-lea preia o expresie foarte veche dintr-un imn liturgic în limba latin? cântat la s?rb?toarea ?Epifania Domnului”. Regele Irod care c?uta s? ucid? Pruncul n?scut la Betleem este asigurat s? nu se team? deoarece ?non eripit mortalia, qui regna dat coelestia - nu r?pe?te realit??ile pieritoare acela care ofer? bunurile cere?ti”.

2. M?rturisirea: ?Tu singur Domn, Isuse Cristoase!”

Inten?ia Bisericii a fost clar? înc? de la început: s? ne amintim c? singurul conduc?tor adev?rat al universului este Cristos. Într-un fel s-ar putea spune c? cel care a introdus aceast? s?rb?toare nu a fost papa Pius al XI-lea, ci, f?r? s? vrea, însu?i guvernatorul roman Pon?iu Pilat când l-a prezentat lumii pe Isus ca Rege, cu o inscrip?ie atârnat? pe cruce scris? în trei limbi, ca s? în?eleag? toat? lumea. ?i ?tim c? Isus însu?i se define?te pe sine ca Rege dar precizeaz? imediat despre ce regalitate vorbe?te, spre a nu fi confundat? cu cea a regilor istoriei. Când Pilat îl întreab?: ?Tu e?ti rege?”, Isus distinge între împ?r??ia lumeasc? (?Tu spui asta de la tine?”) ?i împ?r??ia spiritual? (Regele evreilor în sens mesianic). ?i define?te clar care este misiunea lui: ?Sunt rege. De aceea m-am n?scut ?i de aceea am venit pe lume: s? m?rturisesc adev?rul”.

3. Regi ?i regine în lumea contemporan?

Ast?zi, în secolul XXI, exist? înc? 45 de monarhii în lume. Aceste regate iau diferite forme: regate precum Maroc, emirate precum Emiratele Arabe Unite, sultanate precum Brunei, principate precum Liechtenstein ?i chiar un imperiu, cel al Japoniei. Avem mari ducate precum Luxemburg ?i un ora?-stat unic: Vaticanul. În trecut, aceste monarhii aveau putere absolut?, dar ast?zi multe sunt constitu?ionale sau parlamentare, cu rol simbolic. Regina Elisabeta a II-a, o icoan? pentru multe genera?ii, a l?sat locul regelui Carol al III-lea în Regatul Unit ?i a altor 15 na?iuni din Commonwealth. Pe lâng? aceste regate enumerate, exist? în prezent ?i alte tipuri de regate, precum ?regate digitale”, platforme sociale, multina?ionale tehnologice care guverneaz? o mare parte din via?a noastr? de zi cu zi. ?i apoi sunt ?regatele simbolice”: pie?ele financiare, ideologiile dominante, ?stelele” (staruri) care domnesc în lumea culturii, divertismentului ?i sportului. În continuare, aprofund?m de la cap?t textele liturgice.

4. Pream?rirea Mielului jertfit

Liturghia s?rb?torii solemne se deschide cu un text luat din ultima carte a Sfintei Scripturi: ?Vrednic este Mielul care a fost jertfit s? primeasc?, puterea, bog??ia, în?elepciunea, t?ria ?i cinstea. A lui este slava ?i domnia în veci” (cf. Ap 5,12;1,6: Ant. la intrare). Cristos domne?te de pe în?l?imea crucii. Este credin?a Bisericii alimentat? zi de zi, duminic? de duminic? prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu: Cristos r?stignit este st?pânul universului, rege în cer ?i pe p?mânt, titlu ce i-a fost dat de c?tre Dumnezeu Tat?l ?i pe care l-a dobândit jertfindu-se de bun? voie pentru via?a oamenilor. La sfânta Liturghie, înainte de împ?rt??irea cu Trupul Domnului devenit hran? spiritual? în lupta vie?ii de pe p?mânt, preotul slujitor ridic? ostia consacrat? ?i aminte?te chiar ?i celor care l-au str?puns pe Cristos cu insulte, dispre? ?i uitare: ?Iat?, Mielul lui Dumnezeu care i-a asupra sa p?catele lumii!”. Solemnitatea lui Cristos Rege este o invita?ie la a vedea în Isus centrul vie?ii omului ?i st?pânul universului.

5.  Mielul jertfit deschide cartea sigilat? a istoriei

Ioan, autorul c?r?ii Apocalipsului, aflat în insula Patmos, poveste?te c? a fost r?pit ?în Duh” în ziua consacrat? Domnului ?i a v?zut un înger care striga cu glas tare: ?Cine este vrednic s? deschid? cartea ?i s?-i desfac? sigiliile?”  Dar nimeni, nici în cer, nici pe p?mânt, nici sub p?mânt, nu putea s? deschid? cartea ?i s? se uite în ea. De aceea, v?z?torul a izbucnit în plâns. Atunci, unul dintre b?trâni i-a zis: ?Nu plânge! Iat? a învins leul din tribul lui Iuda, vl?starul lui David. El va deschide cartea ?i cele ?apte sigilii ale sale” (cf. Ap, 5,2-5). În cartea Apocalipsului, Mielul apare ca ?înjunghiat”, de?i are plin?tatea energiei mesianice (??apte coarne”) ?i a Duhului (?apte ochi”; cf. Ap 5,6). Mielul jertfit este prezentat ?stând (în picioare)”, deoarece a învins moartea. El singur a deschis cartea sigilat? cu ?apte sigilii a întregii istorii a lumii. R?spunsul la întrebarea fundamental? despre sensul vie?ii ?i al timpului ?i în special despre sensul persecu?iilor ?i al durerii este dat Isus Cristos, ?Mielul” nevinovat care jertfindu-se a luat asupra sa povara p?catelor noastre ?i ne-a eliberat de ele.  Când a venit ?i a luat cartea din mâna dreapt? a celui care ?edea pe tron, to?i ?au c?zut înaintea Mielului…?i cântau un cântec nou, spunând: ?Vrednic e?ti tu s? prime?ti cartea ?i s? desfaci sigiliile sale pentru c? ai fost înjunghiat ?i ai cump?rat pentru Dumnezeu prin sângele t?u [oameni] din toate triburile, limbile, popoarele ?i neamurile ?i i-ai f?cut pentru Dumnezeul nostru o împ?r??ie ?i preo?i ?i vor domni pe p?mânt” (cf. Ap 5,9-10).

6. Isus, Domn peste cei mor?i ?i peste cei vii

Apostolul Paul afirm? c? ?pentru aceasta a murit Cristos, ca s? fie Domn ?i peste cei mor?i ?i peste cei vii” (Rom 14,9). Isus însu?i prevestise asta spunând: ?Iar eu când voi fi în?l?at de la p?mânt, îi voi atrage pe to?i la mine” (In 12,32). ?i amintim c? în Evanghelia dup? Ioan, în?l?area pe Cruce a lui Isus semnific? simultan ?i în?l?area sa la cer ca etap? a pream?ririi sau glorific?rii dup? care Isus ca om ?ade de-a dreapta Tat?lui de unde ?va veni s? judece pe vii ?i pe mor?i”. Cristos este Regele Universului, centrul vie?ii umane ?i st?pânul lumii create de Dumnezeu. ?i epoca noastr? istoric? a cunoscut poate cele mai dramatice manevr?ri ale puterii îndreptate împotriva omului în numele unor ideologii ce pretindeau c? sunt în slujba omului. În pr?bu?irea imperiilor, voce adev?rat? în promovarea omului a fost cea a Bisericii care de?i sufocat? de persecu?ii crâncene, nu a încetat s? vesteasc? adev?rul lui Cristos, Regele iubirii. Expert? în umanitate, Biserica rezist? bazându-se nu pe puterea armelor ci încrezându-se în Dumnezeu, st?pânul timpului ?i al istoriei.

7. ?i ?historia docet” - istoria înva??

Într-o viziune de noapte profetului Daniel îi este dat s? în?eleag? simbolic mersul istoriei: distinge patru fiare ce se ridic? din abisul m?rii, reprezentând fiecare succesiunea împ?r??iilor p?mânte?ti din Orientul Antic, a babilonienilor, a mezilor, a per?ilor ?i respectiv cea a lui Alexandru cel Mare care degenereaz? în domnia lui Antioh al IV-lea Epifaniu, tiran teribil, persecutor al poporului biblic între anii 175-164. Imediat dup? moartea acestuia, are loc viziunea profetului Daniel: ?Privind în vedenia de noapte, am v?zut pe cineva, venind pe norii cerului, ca un fiu al omului. El a ajuns pân? la B?trân ?i i-a fost prezentat. Lui i s-au dat st?pânirea, slava ?i domnia. Toate popoarele (aspectul etnic), na?iunile (aspectul politic) ?i oamenii de toate limbile (aspectul cultural) trebuie s?-i slujeasc? lui. St?pânirea lui este o st?pânire ve?nic?, nepieritoare, iar împ?r??ia lui nu va fi niciodat? distrus?” (Dan 7,13-14: prima lectur?). Fiul omului nu se ridic? din abisul m?rii spre a devasta p?mântul, ci vine de pe p?mântul unde locuiesc oamenii ?i se apropie de Dumnezeu; vine pe norul prezen?ei lui Dumnezeu care îi confer? putere nelimitat? peste întregul univers. În timp ce împ?r??iile p?mânte?ti sunt expresii ale abisului ?i haosului, împ?r??ia lui Dumnezeu apare cu adev?rat uman?; este destinat? f?c?torilor de pace. Este convingerea profetului Daniel. În timp ce puterile p?mânte?ti sunt reprezentate de fiare, puterea care vine de la Dumnezeu este reprezentat? printr-un om, vrând s? indice c? numai ce vine de la Dumnezeu este cu adev?rat uman. În orice caz, Dumnezeu reprezentat prin imaginea unui b?trân, înc?rcat de zile, încredin?eaz? Fiului Omului o putere ?i o domnie ve?nic? ?i universal?. Semnifica?ia originar? a viziunii constituia o invita?ie la speran??, la suportarea cu încredere a timpului de persecu?ie când for?ele potrivnice p?reau de neînvins. St?pânirea lor - spune profetul - este provizorie, vremelnic?; curând va l?sa locul puterii care vine de la Dumnezeu ?i care se va manifesta ca mântuire ?i eliberare. O împ?r??ie indestructibil?.

8. Da, eu sunt rege!

Cuvântul Domnului s-a f?cut trup ?i a locuit între noi, propov?duind lumii venirea împ?r??iei lui Dumnezeu, o împ?r??ie care i-a fost dat? Fiului, adic? lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu f?cut om la împlinirea timpurilor. Înc? de la începutul vie?ii publice, Isus a predicat c? împ?r??ia cerului este aproape; a chemat la poc?in?? propunând oamenilor Evanghelia fericirilor drept program de via??. Nu le-a spus imediat: eu sunt regele vostru. Erau s?tui de tirani; nu l-ar fi în?eles în ce mod în?elegea s? domneasc? peste ei. Dup? înmul?irea pâinilor în pustiu, unde a s?turat mul?imile, mul?imea voia s?-l fac? rege. Isus s-a retras singur pe munte. Entuziasmul mul?imii provenea dintr-o în?elegere gre?it? a împ?r??iei predicate de Isus. Acum a sosit timpul s? spun? clar cine este ?i cum în?elege s? domneasc?. Orice echivoc era exclus. Adev?rul despre realitatea împ?r??iei lui Dumnezeu l-a rezervat ultimelor clipe ale vie?ii p?mânte?ti, înainte de a fi în?l?at pe lemnul crucii. În acel timp, Pilat l-a întrebat pe Isus: "Tu e?ti regele iudeilor?" Isus i-a r?spuns: "De la tine însu?i spui aceasta sau al?ii ?i-au spus-o despre mine?" Pilat i-a r?spuns: "Sunt eu iudeu? Poporul t?u ?i arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce-ai f?cut?" Isus a r?spuns: "Împ?r??ia mea nu este din lumea aceasta. Dac? împ?r??ia mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei s-ar fi luptat ca s? nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar împ?r??ia mea nu este de aici". Pilat l-a întrebat din nou: "A?adar, tu e?ti rege?" Isus i-a r?spuns: "Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am n?scut ?i pentru aceasta am venit în lume, ca s? dau m?rturie despre adev?r; oricine iube?te adev?rul ascult? glasul meu" (In 18,33b-37: Evanghelia zilei).

9. Împ?r??ia adev?rului în ?era noastr?”

St?pânirea înseamn? slujire, d?ruire de sine pân? la cap?tul vie?ii. Titlul de rege ?i puterea de st?pânire asupra lumii se justific? prin slujirea umanit??ii, se m?soar? cu iubirea fa?? de oameni pân? la jertfirea de sine pentru binele ?i via?a lor. ?Nimeni nu are o dragoste mai mare decât acela care î?i d? via?a pentru prietenii s?i” (In 15,13). Aici st? toat? logica ?i fundamentul împ?r??iei lui Dumnezeu. Într-adev?r o împ?r??ie ce nu este din lumea aceasta dar care a fost inaugurat? de Cristos pe p?mântul nostru, în istoria noastr?. El a deschis era noastr?. S-a n?scut ?i a venit în lume ca s? dea m?rturie despre adev?r. Oricine ascult? glasul lui Cristos, iube?te adev?rul. Care adev?r? R?spunsul îl d? Cristos. Nu este o idee abstract? ci revelarea concret? a iubirii lui Dumnezeu. Adev?rul este acesta: ?Într-adev?r, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul s?u, unul n?scut, ca oricine crede în el s? nu piar?, ci s? aib? via?a ve?nic?. Pentru c? Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul s?u în lume ca s? judece lumea, ci ca lumea s? fie mântuit? prin el” (In 3,16-17). Isus a dat m?rturie despre acest adev?r, ar?tându-?i concret iubirea, prin cuvinte ?i fapte, cu via?a ?i moartea sa. Paradoxal, dar acesta este fundamentul împ?r??iei, temeiul dreptului de st?pânire peste al?ii. Cristos este regele nostru pentru c? ne-a cuprins în iubirea sa nem?rginit?. Îi apar?inem enorm de diferit ?i mai profund decât cum cineva este supus unei împ?r??ii p?mânte?ti. Am fost r?scump?ra?i cu pre?ul vie?ii sale. Îi dator?m vi?a. A f?cut din noi Poporul sfânt al lui Dumnezeu. Ascult? glasul s?u, iubesc adev?rul doar cei care cred în puterea iubirii ?i se str?duiesc s? p??easc? pe urmele lui Cristos, Regele iubirii. Viitorul apar?ine lui Dumnezeu ?i Fiului s?u, Mielul care a fost jertfit. F?g?duin?a este aceasta: ?Iat? vine pe nori ?i to?i oamenii îl vor vedea, chiar ?i cei care l-au str?puns; v?zându-l, vor plânge toate semin?iile p?mântului. Da! Amin! Eu sunt alfa ?i omega, începutul ?i sfâr?itul, spune Domnul Dumnezeu, eu sunt cel care sunt, cel care era ?i cel care vine, Cel Atotputernic” (cf. Ap 1,5-8: lectura a doua). Vor plânge de bucurie, deoarece acela pe care l-au str?puns, continu? s?-i iubeasc?. Logica iubirii va învinge. Isus, Martorul credincios, este întâiul n?scut dintre cei mor?i. Iubirea este mai tare decât p?catul ?i decât moartea. Înaintea lui Pilat a revendicat puterea suveran? asupra acestui adev?r. Fiecare cre?tin ?i întreaga Biseric? are misiunea de a da m?rturie înaintea lumii despre acest adev?r revelat de Isus prin misterul mor?ii ?i învierii sale. Aceasta este for?a prin care Biserica a rezistat ?i continu? s? reziste asalturilor unei lumi potrivnice. Sus?inut? de singurul ei Domn, Isus Cristos, Biserica contribuie la extinderea razei de ac?iune a drept??ii ?i iubirii între hotarele fiec?rei na?iuni ?i între toate popoarele lumii

10. Rug?ciunea Bisericii

În prefa?a Liturghiei Biserica rezum? regalitatea lui Cristos, adresându-se lui Dumnezeu Tat?l: ?Tu l-ai consacrat pe Fiul t?u unul-n?scut, pe Isus Cristos Domnul nostru cu untdelemnul bucuriei ca Preot ?i Rege peste toate: pentru ca el, d?ruindu-se pe altarul crucii drept victim? neprih?nit? ?i împ?ciuitoare, s? aduc? la îndeplinire tainele r?scump?r?rii lumii; ?i luând în st?pânirea sa toate f?pturile s? ofere maiest??ii tale nem?rginite o împ?r??ie ve?nic? ?i universal?: împ?r??ia adev?rului ?i a vie?ii, împ?r??ia sfin?eniei ?i a harului, împ?r??ia drept??ii, a iubirii ?i a p?cii”. În încheierea acestor considera?ii, împreun? cu întreaga Biseric? ne rug?m în limba neamului ?i a poporului nostru: ?Dumnezeule atotputernic ?i ve?nic, tu ai voit s? reînnoie?ti toate lucrurile prin Cristos, Fiul t?u Rege al universului; te rug?m, elibereaz? toate creaturile de sclavia p?catului, pentru ca s?-?i slujeasc? numai ?ie ?i s? te laude f?r? încetare. Amin”.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” în alegerile vie?ii personale ?i sociale!

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 22 noiembrie 2024)