蜜桃交友

 (Pope - 10 noiembrie 2024) E Ziua Domnului, s?rb?toarea s?pt?mânal? a Pa?telui. Luând parte la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie amintim împreun? patima, învierea ?i gloria Domnului Isus ?i îi mul?umim lui Dumnezeu care “ne-a ren?scut la o n?dejde vie prin învierea lui Cristos din mor?i” (cf. 1Pt 1,3). Duminica este totodat? ziua recuno?tin?ei fa?? de Dumnezeu pentru darul vie?ii în general, c?ci ?Domnul este bun fa?? de to?i, el î?i arat? dragostea fa?? de orice f?ptur?”. ?Ochii tuturor sunt [îndrepta?i] spre tine în a?teptare, tu le dai hran? la vreme potrivit?. Tu deschizi mâinile tale ?i saturi cu d?rnicie orice vietate” (Ps 144/145,9.15-16). ?Tu faci s? ?â?neasc? izvoarele în v?i ?i ele se strecoar? printre mun?i. Ele adap? toate vie?uitoarele câmpului, asinii s?lbatici setea ?i-o potolesc. Tu faci s? cad? ploaie din l?ca?urile tale peste mun?i; tu saturi p?mântul cu rodul lucr?rilor tale. Tu faci s? r?sar? iarb? pentru animale ?i verde?uri, în folosul omului, ca el s? scoat? hran? din p?mânt” (cf. Ps 103/104, 10-14). Cu aceast? credin??, în luna noiembrie, în multe ??ri din emisfera nordic? a globului, se aduce mul?umire Domnului pentru roadele câmpului. Cu ani în urm? exista ?i la noi în ?ar? ?Ziua Recoltei”, decretat? odinioar? în scopuri de propagand?. Era o zi a recuno?tin?ei pe care cre?tinii ?tiau s? o îndrepte c?tre Dumnezeu care rânduie?te toate cu în?elepciune ?i iubire. Se pare c? în ultima vreme procurând tot mai multe produse agricole din import, am uitat poate s? mai mul?umim Domnului pentru roadele pe care le d? p?mântul nostru binecuvântat ?i am devenit nerecunosc?tori. S? nu uit?m îns? c? recuno?tin?a atrage binefaceri. În acest sens, o Zi a aducerii de mul?umire ne solicit? s? recunoa?tem bunurile de orice fel ca expresie a iubirii Tat?lui ?i s?-i în?l??m cântare de mul?umire: ?Fii pream?rit, o, Doamne Sfinte”.

1. Recuno?tin?? celor ce împart darurile cu al?ii

Pe lâng? gratitudinea general? pentru darul vie?ii, Liturghia invit? ast?zi la o aducere de mul?umire tuturor celor care împart cu al?ii darurile primite de la Dumnezeu. Sunt propuse exemplele a dou? v?duve, una din Vechiul iar alta din Noul Testament. Primul exemplu este cel al unei s?rmane v?duve din Sarepta Sidonului (în Fenicia), care în timp de foamete a fost în stare s? împart? cu profetul Ilie pu?inul care-i r?mânea ca s? supravie?uiasc? (cf. 1Reg 17,10-16: prima lectur?). Al doilea exemplu este cel al unei v?duve pe care Isus a observat-o în templul din Ierusalim când punea doi b?nu?i în cutia milelor  Doar cei s?raci în Duh sunt mi?ca?i l?untric ?i ?tiu s? iubeasc? precum aceast? v?duv? pe care Isus o laud? înaintea discipolilor spunând: ?V?duva aceasta s?rac? a pus mai mult decât to?i cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru c? to?i au pus din surplusul lor, ea îns? a pus din s?r?cia ei totul, tot ce mai avea la via?a ei" (cf. Mc 12,38-44: Evanghelia zilei). Aceste dou? v?duve pot fi considerate printre acei sfin?i discre?i care nu ?in pentru ei în?i?i nici bunuri, nici chiar necesarul pentru via??. Sunt întruchiparea vie a lui Isus Cristos care ?la împlinirea timpurilor…s-a ar?tat… ca s? distrug? p?catul prin jertfa lui” ?i ?s? ia asupra sa p?catele celor mul?i” (cf. Evr 9,24-28: lectura a doua). ?S? ne înscriem la ?coala sfin?ilor” pentru a descoperi adev?rata comoar?, pe care molia ?i rugina nu o consum?. Dup? aceast? prezentare succint? a mesajului duminical, aprofund?m mai pe larg textele liturgice.

2. Rug?ciunea celui s?rac

Liturghia duminical? se deschide cu rug?ciunea s?racilor biblici: ?Rug?ciunea mea s? ajung? înaintea ta, Doamne; pleac?-?i urechea la glasul cererii mele!” (Ps 87/88,3: Ant. la intrare). Ruga celui s?rac ajunge la Dumnezeu nu numai pentru c? nimeni altul nu-i aude strig?tul, ci pentru c? Dumnezeu Tat?l recunoa?te în ea vocea Fiului s?u care, bogat fiind, s-a f?cut s?rac, devenind asemenea unui sclav ascult?tor pân? la moartea pe cruce. Noi cre?tinii ne rug?m prin Cristos, cu Cristos ?i în Cristos. Isus care la începutul predicii de pe munte i-a proclamat ?ferici?i” pe cei s?raci cu duhul, c?ci a lor este împ?r??ia cerurilor (Mt 5,3), recunoa?te în atitudinea unei s?rmane v?duve adev?rata m?rturisire de credin?? în unicul Dumnezeu ?i împlinirea celei dintâi porunci din lege. S?racii, pentru care Isus a fost trimis în mod particular ?i la care, la rândul s?u, i-a trimis pe discipolii s?i, vor fi terenul prielnic în care s?mân?a Evangheliei va aduce roade.

3. Dumnezeu, ocrotitorul orfanului, al v?duvei ?i str?inului

Toat? Liturghia acestei duminici este luminat? de prezen?a discret? dar semnificativ? a celor dou? v?duve. Le vedem în dou? momente pilduitoare. Fiecare din ele este un semn ?i o promisiune. În prima lectur? (cf. 1Rg 17,10-16) avem o povestire din ciclul dedicat profetului Ilie, cel mai reprezentativ dintre profe?ii a?a-numi?i orali dar scri?i, ap?r?tor neînfricat al credin?ei adev?rate în Dumnezeul Leg?mântului. Este vorba despre o s?rman? v?duv?, lipsit? de ap?rare ?i cu problema zilnic? a supravie?uirii într-un moment de foamete din cauza secetei îndelungate. Doar tradi?ia religioas? biblic? a ?tiut s? p?trund? în cutele sufletului acestei fiin?e. În absen?a dreptului la ap?rare a v?duvelor, Biblia a ridicat necontenit glasul denun?ând pe cei care le ?jefuiau casele”. Potrivit Scripturii, Dumnezeu însu?i este ocrotitorul ?orfanului, al v?duvei ?i str?inului” - categorii marginalizate peste tot în lume. ?i era de neimaginat în mentalitatea antic? transmiterea amintirii unei v?duve, iar gestul ei s? fie propus ca model de via??.

4. V?duva di Sarepta Sidonului

Lectura se prezint? ca o punere în scen? a poruncii iubirii de aproapele, ca model de d?ruire a celui care îl imit? pe însu?i Dumnezeu. V?duva din Sarepta Sidonului, adun? vreascuri ?i le rupe cu mâinile sale, fr?mânt? f?ina ?i toarn? uleiul în vasul de g?tit, aprinde focul ?i preg?te?te mâncarea frugal? pentru o zi, pentru sine, pentru fiul ei ?i pentru profetul Ilie. Ea a devenit ?modelul” fiec?rui om care face un gest de solidaritate ?i iubire fa?? de semenul aflat în nevoie. Biblia care dezv?luie modul de a gândi al lui Dumnezeu, arat? c? toate acele lucruri neînsemnate au f?cut mai mult? istorie adev?rat? decât tot ce s-a petrecut la cur?ile regilor ?i în marile ora?e ale Orientului, ast?zi total disp?rute. Sunt aceste lucruri mici, gesturi de fiecare zi, m?sura iubirii omului fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de aproapele. De la profetul Ilie la Isus din Nazaret, de la Sfântul Francisc din Assisi la Maica Tereza de Calcutta, azi Sfânt?, din Sarepta Sidonului (Fenicia) ?i pân? la oricare din ora?ele ?i satele noastre, aceste mici istorii adev?rate degaj? o for?? ce schimb? lumea mai mult decât toat? retorica demagogic? ?i revolu?iile sângeroase.

5. V?duva din Palestina

Episodul din pericopa evanghelic? se aseam?n? ca povestire ?i mesaj cu cel prezentat în prima lectur?. Cuprinde un elogiu adus vie?ii zilnice ?i gesturilor pe care le provoac? iubirea de Dumnezeu ?i de aproapele, ?i în care consist? religia adev?rat?. În contextul Evangheliei dup? Marcu, fragmentul se prezint? ca o lec?ie dat? ucenicilor despre modul în care trebuie s?-l urmeze zilnic pe înv???torul care i-a chemat. Discipolul trebuie s?-l urmeze pe Isus a?a cum ?tiu s? fac? cei s?raci, v?duvele, cei mici ?i nelua?i în seam?. Ace?tia poate vor fi incapabili de fapte mari în ochii oamenilor, b?t?toare la ochi, dar stând în micul lor ambient, zi de zi, ajung s? ?ese acea re?ea de solidaritate ce une?te p?mântul cu cerul, pe Dumnezeu cu omul, pe oameni cu semenii lor. Dar nu putem omite textul povestirii. Într-o zi, Isus se a?ezase în fa?a s?lii tezaurului ?i privea mul?imea care arunca bani în caset?. Mul?i dintre cei boga?i veneau ?i puneau sume mari. A venit ?i o v?duv? s?rac? ?i a pus dou? monede mici. Isus i-a chemat la sine pe ucenici ?i le-a spus: "V? spun adev?rul: aceast? v?duv? s?rac? a pus în caset? mai mult decât to?i ceilal?i. C?ci to?i au pus din ceea ce aveau de prisos; pe când ea, cu toat? s?r?cia ei, a dat tot ce avea: strictul necesar pentru via??” (Mc 12,41-44).

6. Dumnezeu vede, vede ?i Isus

Sunt istorii scrise de oameni obi?nui?i, neînsemna?i. În prima lectur? o s?rman? v?duv? p?gân? care în timp de secet? ?i foamete salveaz? cu generozitatea ei, via?a profetului Ilie, persecutat. În Evanghelie, o alt? v?duv?, de aceast? dat? evreic?, al c?rei ?pu?in”, ?o nimica toat?”, atât cât are ea, devine totul pe care-l d?ruie?te. Desigur, nu fac zgomot, cei doi b?nu?i ai ei pu?i în cutia milelor cu discre?ie ?i poate ru?inându-se, f?r? ca cei mai mul?i s?-?i dea seama, a?a cum nu a f?cut vâlv? mâna de f?in? ?i ?âra de ulei puse la mâncare de v?duva din Sarepta Sidonului. Dar Dumnezeu vede, vede ?i Isus, Fiul lui Dumnezeu care era la templu. Astfel Isus caut? s?-i deprind? pe apostoli s? citeasc? ?i s? interpreteze un fapt m?runt, o istorie minor?, care este adev?rata istorie, scris? de lumea de rând, cu gesturi ce nu fac vâlv?, nu atrag aten?ia, nu sunt amplificate de trâmbi?e vechi nici de difuzoare moderne.

7. Fapta bun? î?i are în sine r?splata

Oamenii simpli, cei din urm?, ne conduc la Dumnezeu, dac? ?tim s? le capt?m semnalele. A oferi ultima mân? de f?in?, ultima pic?tur? de ulei, ultimii doi b?nu?i pe care cineva îi are, sunt fapte cu adev?rat mari, str?lucite de care doar cei mici ?i tem?tori de Dumnezeu sunt în stare. De altfel gestul v?duvei din Evanghelie, care ?cu toat? s?r?cia ei, a dat tot ce avea, strictul necesar pentru via??”, o apropie de acela care s-a dat pe sine, s-a oferit o singur? dat? pentru a ridica p?catele celor mul?i. M?re?ia darului st? în interioritatea ?i situa?ia donatorului. Pu?inul devine mult, iar multul înseamn? totul. Aceast? minunat? femeie a vorbit cu fapta, spunând c? pentru ea Dumnezeu e totul, este Unul singur, singurul Domn. Isus prezint? astfel tr?irea concret? a celei mai importante porunci din lege despre care întreba un c?rturar, duminica trecut?. Aceast? v?duv? a m?rturisit în inima sa m?re?ia lui Dumnezeu f?r? s? urm?reasc? aprecieri sau onoare din partea altora. Nu a dorit pentru ea decât bucuria de a-l cinsti pe Dumnezeu. Iar fapta bun? î?i are în sine r?splata. Iat? oferta curat?, gratuit?, darul adev?rat, expresia închin?rii l?untrice, a mul?umirii fa?? de Dumnezeu, a cântecului de laud? pe urmele lui Isus marele preot, preot ?i victim?. D?ruirea de noi în?ine, a tot ce avem ?i suntem, unit? cu cea a lui Cristos, devine mântuire ?i izvor de via??. ?i asta se realizeaz? tainic la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie.

8. Cântarea psalmistului

?Laud?, suflete al meu, pe Domnul Dumnezeul t?u! Domnul face judecat? celor asupri?i, el d? pâine celor fl?mânzi. Domnul îi elibereaz? pe cei închi?i. Domnul deschide ochii celor orbi, Domnul îi ridic? pe cei împov?ra?i, Domnul îi iube?te pe cei drep?i, Domnul are grij? de cei str?ini. Sprijin? pe v?duv? ?i pe orfan, dar nimice?te calea celor nelegiui?i. Domnul Dumnezeul t?u, Sionule, domne?te în veci, din genera?ie în genera?ie” (cf. Ps 145/146,7-10: psalmul responsorial).

9. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule atotputernic ?i îndur?tor, înl?tur?, cu bun?tate, tot ce ne st? împotriv?, ca, elibera?i de orice povar? trupeasc? ?i sufleteasc?, s? te putem sluji cu toat? libertatea.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu bucurie ?i pace.

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de vineri 8 noiembrie 2024)