蜜桃交友

(Pope - 1 noiembrie 2024) E S?rb?toare. ?S? ne bucur?m cu to?ii în Domnul, celebrând ziua de s?rb?toare în cinstea tuturor sfin?ilor; de m?rirea lor se bucur? împreun? cu noi to?i îngerii ?i într-un glas îl laud? pe Fiul lui Dumnezeu” (Ant. la intrare). Semnifica?ia s?rb?torii este rezumat? în prefa?a Liturghiei: ?Ast?zi ne dai bucuria de a privi cetatea din ceruri, Ierusalimul cel sfânt, care este mama noastr?, unde fra?ii ?i surorile noastre, deja aduna?i împreun?, cânt? ?i pream?resc numele t?u sfânt. Noi cei care c?l?torim pe p?mânt ne gr?bim spre patria cereasc?, bucurându-ne de soarta fericit? a acestor copii ai Bisericii pe care ni i-ai dat ca prieteni ?i modele de via??”.

1. Îmbr??i?area tuturor fiilor lui Dumnezeu

Bucurie ?i recuno?tin?? sunt sim??mintele pe care Liturghia le treze?te în noi în aceast? s?rb?toare. Mai mult ca oricând, în aceast? zi ne este dat s? sim?im îmbr??i?area dintre cer ?i p?mânt în fraternitatea universal? a tuturor sfin?ilor. Sim?im chemarea comun? a ?fiilor lui Dumnezeu”, ale c?ror chipuri transfigurate de iubirea tr?it? pe p?mânt poart? întip?rite istorii pascale atât de diferite ?i atât de asem?n?toare. Celebrând jertfa Mielului, ne unim la liturghia cereasc?, asociindu-ne acelei mul?imi imense care aclam?: ?Mântuirea îi apar?ine Dumnezeului a?ezat pe tron ?i Mielului”. Sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie euharistic? este ca o despic?tur? de cer care se deschide spre p?mânt. Este o raz? de slav? din Ierusalimul ceresc care p?trunde norii istoriei noastre ?i arunc? lumin? pe calea vie?ii noastre. A?adar, într-o singur? s?rb?toare s?-i amintim pe to?i sfin?ii înscri?i în calendarul Bisericii ca ?i pe cei f?r? aureol?, dar care au ?tiut s? îmbine calit??ile firii omene?ti ?i sl?biciunile ei cu momentele harului divin.

2. Speran?a promis? de Isus mul?imilor: Ferici?i voi!

To?i ace?tia s-au str?duit s? tr?iasc? ?i s? ac?ioneze cre?tine?te în diferitele situa?ii ale vie?ii zilnice, urcând cu perseveren?? ?i adesea împotriva curentului, treptele fericirilor evanghelice (cf. Mt 5,1-12a: Evanghelia zilei). Sunt fra?i ?i surori care au f?cut s? creasc? pân? la împlinire s?mân?a de via?? nou? primit? în taina Botezului. Ei s-au sim?it fii ?i au tr?it ca fii ai lui Dumnezeu iar acum, deveni?i asemenea Tat?lui ceresc, îl contempl? împreun? cu Fiul, a?a cum este (cf. 1In 3,1-3: lectura a doua). Mul?imea celor salva?i de sângele Mielului jertfit, Cristos Isus, este imens? ?i iradiaz? de fericire. Provenind de pretutindeni ?i din toate st?rile sociale, înve?mânta?i în frumuse?e ?i bucurie, sfin?ii îl laud? ?i îl ador? pe Domnul lor în îmbr??i?area ve?nic? a iubirii sale (cf. Ap 7,2-4.9-14: prima lectur?). S?-i privim ca prieteni ai no?tri ?i modele de via??, mijlocitori pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu. Ei ne aduc aminte c? ?fiecare pe drumul s?u” (LG 11) este chemat s? priveasc? spre înalt ?i s? gr?beasc? pasul spre cer. Exemplul lor ne sustrage de la acel stil de via?? mediocru ?i lumesc, incompatibil cu cerin?ele Evangheliei. Mijlocirea lor treze?te în noi propuneri de bine, reînsufle?ind dorin?a unei vie?i pe deplin cre?tine. A?adar, nu înaint?m singuri pe drum, c?ci suntem înconjura?i de o nenum?rat? ceat? de m?rturisitori. Împreun? cu ei form?m Trupul lui Cristos; împreun? suntem fii ai lui Dumnezeu; împreun? suntem sfin?i?i de Duhul Sfânt. În continuarea acestor considera?ii vorbim despre originea ?i semnifica?ia s?rb?torii tuturor sfin?ilor ?i despre chemarea tuturor oamenilor la sfin?enie.

3. Roadele mântuirii

Biserica Catolic? de tradi?ie roman? sau latin? celebreaz? la 1 noiembrie înc? din secolul al IX-lea s?rb?toarea ?Tuturor Sfin?ilor”. Aceea?i s?rb?toare este celebrat? de Bisericile orientale în prima duminic? dup? Rusalii. În R?s?ritul cre?tin, aceast? s?rb?toare î?i are originea în practica liturgic? a Bisericii din Antiohia, care înc? din primele veacuri îi amintea pe to?i martirii cre?tini în strâns? leg?tur? cu lucrarea Duhului Sfânt. Isus Cristos în?l?at la cer îl trimite pe Duhul Sfânt ca rod al misterului pascal, adic? al p?timirii, mor?ii ?i învierii sale. T?ria, curajul ?i statornicia martirilor sunt lucrarea Duhului Sfânt. În tradi?ia cre?tin? apusean?, fixarea zilei de 1 noiembrie pentru cinstirea tuturor sfin?ilor a fost determinat? probabil de motive simbolice ?i practice. Octombrie este luna culesului roadelor de pe câmp, din vii ?i livezi. În luna noiembrie oamenii încep s? se bucure de roadele muncii anului respectiv. S?rb?toarea este un prilej potrivit pentru a contempla roadele de mântuire produse de Cristos în Biseric? de-a lungul istoriei. Aceste roade sunt întruchipate de sfin?ii din ceruri.

4. Împ?rt??irea sfin?ilor

La baza s?rb?torii st? articolul din Crezul cre?tin: ?Cred în împ?rt??irea sfin?ilor”. Aceasta face parte din experien?a noastr? de credin??. Între cre?tini are loc un minunat ?schimb de daruri” în multe feluri. Sfin?enia fra?ilor no?tri ne îmbog??e?te via?a, ne stimuleaz? propunerile, ne atrage spre înalt. Sfin?ii ajun?i în patria cereasc? doresc ?i a?teapt? ca noi s? fim al?turi de ei. Au la inim? situa?ia noastr? de lupt? ?i de fragilitate uman?, de multe ori chiar de p?cat, pentru ca dup? multe riscuri ?i încerc?ri s? putem ajunge la portul mântuirii ve?nice.

5. Cine sunt ace?ti sfin?i?

În aceast? zi cinstim amintirea acelei mul?imi imense de cre?tini, de ieri ?i de azi, de aproape ?i de departe, cunoscu?i sau total necunoscu?i, care l-au slujit cu fidelitate pe Dumnezeu mergând pe urmele lui Isus. Este vorba de to?i cei care au tr?it via?a p?mânteasc? în spiritul ?fericirilor evanghelice”, cu simplitate, smerenie ?i perseveren?? în încerc?ri. Sunt b?rba?i ?i femei, ta?i ?i mame, copii, tineri, vârstnici, muncitori, profesioni?ti, bolnavi, infirmi, oameni de rând care de multe ori nu au contat în ochii lumii. Într-o predic? pentru comemorarea sfântului Lauren?iu, diacon martir al Bisericii din Roma, sfântul Augustin aminte?te c? ?frumoasa gr?din? a Domnului are nu numai trandafirii martirilor, ci ?i crinii fecioarelor, iedera celor care tr?iesc în c?s?torie, violetele v?duvelor. Nici o categorie de persoane nu trebuie s? se îndoiasc? de chemarea proprie. Cristos a p?timit pentru to?i” (Predica 304,1-4: PL 38, 1395-1397).

6. Sfin?i sunt ?i ast?zi

Biserica se împodobe?te continuu cu noi ferici?i ?i sfin?i ca în timpurile de demult. În societatea noastr? secularizat? nu tr?iesc doar cre?tini de rutin? ?i indiferen?i. Sunt mul?i credincio?i care iau în serios chemarea lui Isus ?i îl urmeaz? pe drumul crucii cu bucuria ?i curajul Evangheliei. De cele mai multe ori sunt oameni simpli care î?i pun întreaga via?? îi mâinile lui Dumnezeu. ?i în aceasta consist? sfin?enia. Un om asaltat de ispite sau c?zut în p?cat dar care con?tient de mizeria sa înaintea lui Dumnezeu se str?duie?te s? ias? la lumin?, poate fi un sfânt. În schimb, nu umbl? pe calea sfin?eniei cine mânuie?te cu dib?cie lucrurile ?i ideile religioase dar nu-?i pune niciodat? în mod serios problema întâlnirii personale cu Dumnezeu.

7. Sfin?i sunt ?i lâng? noi

Sfin?ii ne arat? prin pilda vie?ii lor c? sfin?enia este posibil?, c? nu consist? neap?rat în fenomene extraordinare, nici în fuga de situa?iile normale ale vie?ii, ci în a face voia lui Dumnezeu în orice împrejurare. Au spus zilnic: ?Voiesc ceea ce voie?ti Tu, voiesc pentru c? voie?ti Tu, voiesc cum voie?ti Tu, voiesc cât timp voie?ti Tu. Doresc ca gândurile mele s? fie c?tre Tine, cuvintele mele despre Tine, faptele mele dup? Tine iar suferin?ele mele pentru Tine”. Ne cheam? la aceasta sacramentul Botezului prin care am fost ?ren?scu?i” la via?a nou? în Cristos. Sfin?enia este tr?irea coerent? a tainei Botezului. Asta ne amintesc sfin?ii pe care îi s?rb?torim ast?zi. Mul?i dintre ei au fost al?turi de noi: rude, prieteni, cunoscu?i, colegi de ?coal? sau de munc?: poate bunicul sau bunica, poate tat?l sau mama, poate un frate sau o sor?, un preot, un profesor, un medic, sau o persoan? care a tr?it lâng? noi neluat? în seam?, ?neobservat?”. Pe to?i ace?ti fra?i în credin??, care se bucur? deja de vederea lui Dumnezeu, noi îi amintim în rug?ciune sim?indu-i aproape de nevoile noastre. Ei ne lanseaz? o chemare ?i un îndemn la sfin?enie.

8. Ce este sfin?enia?

În Biblie, sfin?enia este sinteza tuturor însu?irilor lui Dumnezeu. Cât prive?te con?inutul, termenul biblic ?qadosh - sfânt” sugereaz? ideea de separare, de diversitate. Dumnezeu este sfânt pentru c? este total diferit de tot ceea ce omul poate gândi, spune sau face. Este absolut separat de tot restul ?i de partea sa. Este transcendent în sensul c? st? deasupra tuturor categoriilor noastre. ?Qadosh, qadosh, qadosh” - ??Αγιο? ?γιο? ?γιο?” – ?Sanctus, sanctus, sanctus” – ?Sfânt, sfânt, sfânt” este strig?tul care înso?e?te manifestarea lui Dumnezeu în momentul chem?rii profetului Isaia (cf. Is 6,3). În acest sens, Dumnezeu singur este sfânt. Omul nu e sfânt, nici nu se na?te f?r? prihan?. Psalmistul recunoa?te c? a fost z?mislit în p?cat (cf. Ps 50/51,7). Îns? profetul Isaia îl nume?te pe Dumnezeu ?Sfântul lui Israel” (Is 43,3). Dumnezeu însu?i a promis poporului ales sfin?enia sa: ?Voi îmi ve?i fi o împ?r??ie de preo?i, un popor sfânt” (Ex 19,6). Când vorbim despre oameni ?sfin?i”, ne referim la sfin?enia lui Dumnezeu împ?rt??it? omului. În Noul Testament sfin?enia lui Dumnezeu nu mai este un fapt ritual sau legal, ci o stare moral?. Toat? sfin?enia se decide în inima omului ?i se des?vâr?e?te în iubire. Mijlocitorii sfin?eniei lui Dumnezeu nu mai sunt locuri, rituri, obiecte ?i legi, dar persoana lui Isus Cristos. A fi sfânt nu consist? atât în a fi separat de ceva sau de cineva, cât în a fi unit cu Isus Cristos. El este ?Sfântul lui Dumnezeu” (cf. In 6,69). Intr?m în contact cu sfin?enia lui Cristos care ni se comunic? nou? în credin?? prin sfintele Taine ?i prin dragostea fa?? de aproapele. Sfin?enia este înainte de toate dar, har ?i lucrare a Sfintei Treimi, c?ci ?am fost sp?la?i, am fost sfin?i?i, am fost îndrept??i?i în numele Domnului nostru Isus Cristos ?i în Duhul Dumnezeului nostru” (cf. 1Cor 6,11).

9. Chemarea la sfin?enie

?Tu singur e?ti sfânt”, cânt? Biserica în marea doxologie (M?rire în cer lui Dumnezeu) adresându-se lui Cristos. ?Tu singur e?ti sfânt”, cânt? ?i îl pream?resc pe Dumnezeu to?i sfin?ii ?i îngerii din cer, amintindu-ne c? to?i membrii Bisericii, fie c? fac parte din ierarhie, fie c? sunt p?stori?i de ea, sunt chema?i la sfin?enie, dup? cuvântul Apostolului: ?Aceasta este voin?a lui Dumnezeu, sfin?irea voastr?” (cf. 1Tes 4,3; Ef 1,4). ?tim c? divinul înv???tor ?i exemplul oric?rei des?vâr?iri, Domnul Isus, a propov?duit tuturor ucenicilor, de orice condi?ie, sfin?enia vie?ii al c?rui autor ?i înf?ptuitor este El însu?i prin Duhul sfin?itor: ?Fi?i des?vâr?i?i precum Tat?l vostru din ceruri este des?vâr?it” (Mt 5,48). Fiecare om este un chemat de Dumnezeu. To?i suntem chema?i s? fim sfin?i. Sfin?enia este cerut? de îns??i fiin?a omului. Omul trebuie s? fie sfânt pentru a realiza identitatea sa profund? ?i a fi ?dup? chipul ?i asem?narea lui Dumnezeu”. Aceasta se împline?te prin exercitarea libert??ii în ascultare de Dumnezeu. Vom fi persoane împlinite în m?sura în care vom fi sfin?i, altminteri existen?a ar fi un faliment. ?Nu exist? în lume decât o singur? triste?e ?i anume aceea de a nu fi sfin?i” (Leon Bloy). ?Sfin?enia nu e un lux, este o necesitate” (Maica Tereza de Calcutta).

10. Chema?i la plin?tatea vie?ii cre?tine

Observ?m c? în Noul Testament se afirm? despre cei boteza?i c? sunt ?sfin?i” ?i în acela?i timp ?sunt chema?i s? fie sfin?i”, adic? s? se sfin?easc?. Nu este o contradic?ie. În botezul credin?ei am devenit deja cu adev?rat fii ai lui Dumnezeu ?i p?rta?i la natura divin? ?i, prin aceasta, realmente sfin?i. Totu?i, trebuie s? p?str?m ?i s? des?vâr?im în via?a noastr?, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfin?enia pe care am primit-o. Suntem chema?i la plin?tatea vie?ii cre?tine ?i la des?vâr?irea dragostei folosind puterile primite dup? m?sura darului lui Cristos. P??ind pe urmele lui ?i deveni?i asemenea chipului lui, supunându-ne în toate voin?ei Tat?lui, suntem chema?i s? ne consacr?m din tot sufletul pream?ririi lui Dumnezeu ?i slujirii aproapelui. Astfel, sfin?enia poporului lui Dumnezeu va cre?te în roade îmbel?ugate, dup? cum o dovede?te în istoria Bisericii via?a atâtor sfin?i (cf. LG 40).

11. Chema?i la des?vâr?irea dragostei

Lecturile biblice propuse de Liturghia s?rb?torii lumineaz? din unghiuri diferite natura, tr?s?turile proprii, c?ile ?i izvorul sfin?eniei. În prima sa scrisoare sfântul Ioan ne spune: ?Iubi?ilor, vede?i cât? iubire ne-a d?ruit Tat?l: s? ne numim copii ai lui Dumnezeu! ?i suntem. De aceea, lumea nu ne cunoa?te, pentru c? nu l-a cunoscut pe el. Iubi?ilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a ar?tat înc? ce vom fi. ?tim c?, atunci când se va ar?ta, vom fi asemenea lui, pentru c? îl vom vedea a?a cum este. Oricine are aceast? speran?? în el devine curat, a?a cum el este curat” (1In 3,1-3: lectura a doua). Sfin?ii din cer au avut în ei pe p?mânt aceast? speran??. Sfântul Ioan, v?z?torul din insula Patmos (cf. Ap 7,2-4.9-14: prima lectur?) ne asigur? c? num?rul lor este incalculabil: ?Am v?zut o mul?ime mare pe care nimeni nu poate s? o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele ?i limbile” (cf. Ap 7,9). Dac? Apocalipsul vorbe?te despre mul?imea celor ?însemna?i” cu sigiliul lui Dumnezeu, Evanghelia zilei ne arat? drumul parcurs de ace?tia pentru a ajunge în slava cereasc?. To?i au urmat calea fericirilor evanghelice (cf. Mt 5,1-12a) din predica lui Isus de pe munte contând pe chemarea ?i promisiunea sa: ?Veni?i la mine to?i cei osteni?i ?i împov?ra?i ?i eu v? voi da odihn?!” (Mt 11,28, aclama?ia la Evanghelie). Fericirile sunt programul de via?? pentru a deveni sfin?i. Ele zugr?vesc totodat? chipul lui Isus. Sfin?ii l-au urmat ?i imitat pe Isus cel s?rac în duh, mâhnit de p?catele oamenilor, blând fa?? de to?i, fl?mând ?i însetat de dreptate, milostiv ca Tat?l din ceruri, curat cu inima, f?c?tor de pace, persecutat din cauza drept??ii. Despre ei cânt? psalmistul dup? prima lectur?: ?Aceasta este genera?ia celor care caut? fa?a ta, Doamne” (Ps 23/24, 6: psalmul responsorial).

12. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule atotputernic ?i ve?nic, tu ai dat Bisericii tale bucuria de a celebra într-o singur? s?rb?toare meritele ?i slava tuturor sfin?ilor; te rug?m, prin mijlocirea tuturor fra?ilor no?tri din cer s? ne m?re?ti speran?a ?i s? rever?i asupra noastr? îndurarea ta.

S? ave?i o ?S?rb?toare frumoas?” în comuniunea Sfin?ilor.

(Radio Vatican, - Anton Lucaci, material omiletic de joi 31 octombrie 2024)