蜜桃交友

(Pope - 13 octombrie 2024) E Ziua Domnului. Fiecare duminic? aduce cu sine noi daruri sfin?itoare. Îns? primirea darului divin presupune deschiderea sincer? a inimii în atitudine de smerenie. De aceea, antifonul intr?rii la Sfânta Liturghie preia câteva versete din cunoscutul psalm de poc?in?? 129/130, numit în latin? ?De profundis” de la cuvintele ini?iale ?Dintru adâncuri am strigat c?tre Tine Doamne”. Împreun? cu psalmistul, participan?ii manifest? încrederea în bun?voin?a lui Dumnezeu care se apleac? asupra tuturor cu darul milostivirii: ?Dac? te-ai uita la f?r?delegi Doamne, Doamne, cine ar mai putea r?mâne în via??? Dar la Tine afl?m iertare, Dumnezeul lui Israel”. Ast?zi Isus ne arat? ce trebuie s? facem pentru ca s? dobândim ca mo?tenire via?a ve?nic?. Suntem avertiza?i c? idolul banului ?i al bog??iilor lumii este o mare piatr? de poticneal? pe calea mântuirii. În aceste considera?ii omiletice prezent?m mai întâi lecturile liturgice iar apoi l?murim câteva aspecte despre rela?ia cu bog??iile materiale în lumina înv???turii biblice.

1. În?elepciunea mai presus de toate bog??iile

În?elepciunea consist? în a privi lucrurile cu ochii lui Dumnezeu. Ea valoreaz? mai mult decât toate bunurile materiale: bog??ii, putere, s?n?tate ?i frumuse?e. În?elepciunea d? omului priceperea ?i capacitatea de alegere, pentru a rezolva repede ?i definitiv o dificultate, o problem?, un conflict. De aceea, în?eleptul biblic o dore?te ?i o implor? de la Dumnezeu mai presus de toate bog??iile lumii.

În prima lectur? liturgic?, autorul sacru se adreseaz? cârmuitorilor pentru a-i îndemna s? doreasc? în?elepciunea divin? mai mult decât orice alt lucru: ?M-am rugat ?i mi-a fost dat? priceperea, am invocat ?i a venit la mine duhul în?elepciunii. Am preferat-o sceptrelor ?i tronurilor ?i bog??ia am considerat-o nimic în compara?ie cu ea. Nu am asem?nat-o cu o piatr? pre?ioas?, c?ci tot aurul, în v?zul ei, este pu?in nisip ?i ca argila este considerat argintul înaintea ei. Am iubit-o mai mult decât s?n?tatea ?i frumuse?ea ?i am preferat s? o am în locul luminii, c?ci str?lucirea care vine de la ea este f?r? apus. Au venit la mine toate cele bune împreun? cu ea ?i bog??ie f?r? m?sur? este în mâinile ei” (În? 7,7-11: prima lectur?).

2. În?elepciunea lui Dumnezeu în cuvântul Scripturii

Lectura a doua este un extras din Scrisoarea c?tre Evrei. Autorul sacru arat? cât de eficace este cuvântul lui Dumnezeu, dar ?i cât de exigent, cât de mult cere de la cine vrea s?-l asculte, s?-l primeasc? ?i s?-l pun? în practic?. Cuvântul lui Dumnezeu este izvor de via??, purt?tor de energii divine pe care nimic nu-l poate opri. Este mai incisiv decât o sabie, deoarece p?trunde pân? în zonele cele mai profunde ale personalit??ii noastre. Cine refuz? s? asculte cuvântul lui Dumnezeu, va trebui s? dea cont lui Dumnezeu de fapta sa. Într-adev?r, ?cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere ?i mai ascu?it decât orice sabie cu dou? t?i?uri; el p?trunde pân? la desp?r?itura sufletului ?i a duhului, a încheieturilor ?i a m?duvei ?i judec? sentimentele ?i gândurile inimii. ?i nu este nicio creatur? ascuns? înaintea lui, ci toate sunt goale ?i descoperite pentru ochii aceluia în fa?a c?ruia vom da cont” (Evr 4,12-13: lectura a doua).

3. Ce trebuie s? fac ca s? mo?tenesc via?a ve?nic??

Evanghelia duminical? (cf. Mc 10,17-30) poveste?te întâlnirea lui Isus cu un om bogat care îl întreab? ce trebuie s? fac? pentru a se mântui. Urmeaz? dou? dialoguri foarte importante ale lui Isus: cu omul bogat ?i apoi cu discipolii s?i. Isus înva?? c? bog??iile materiale constituie un mare obstacol pentru a-l întâlni pe Dumnezeu. Iat?, episodul. Într-o zi, Isus st?tea s? plece în c?l?torie, când un om (?un tân?r, potrivit evanghelistului Matei) vine în fug?, îngenuncheaz? înaintea lui ?i îi pune o întrebare foarte important?: ?Ce trebuie s? fac pentru a avea via?a ve?nic?, definitiv??” Isus îi r?spunde enumerând poruncile cuprinse în Biblie. Modul sigur de a fi pe drumul mântuirii este a face voin?a lui Dumnezeu. Dar acel ?tân?r”, cu r?spunsul s?u, îl surprinde pe Isus: ?Înv???torule, toate acestea le-am p?zit din tinere?ea mea". Aceste cuvinte pline de ascultare ?i iubire fa?? de Dumnezeu, sunt dovada unei inimi bune. Isus cunoa?te sinceritatea acelui tân?r care îl caut? cu adev?rat pe Dumnezeu ?i aspir? la lucruri mari. Este un om drept ?i religios iar Isus manifest? mult? simpatie pentru el. De aceea îl invit? s? intre în grupul ales al discipolilor, lansându-i aceea?i chemare pe care o adresase primilor s?i discipoli. Îi spune cinci cuvinte scurte dar revolu?ionare: ?Mergi, vinde, d?, vino, urmeaz?-m?”. Textual: ?Mergi, vinde ceea ce ai ?i d? s?racilor ?i vei avea comoar? în cer, apoi vino ?i urmeaz?-m?!" Era singurul lucru care îi lipsea pentru a fi cu adev?rat fericit. Dar acel tân?r este bogat ?i pentru a pune în practic? invita?ia lui Isus ar trebui s? se deta?eze de toate. Atunci, întristat de cuvintele lui Isus, tân?rul a plecat ab?tut. Devine trist ?i îl las? pe Isus. În via?a sa face exact opusul a ceea se afirm? despre în?eleptul biblic: între duhul în?elepciunii divine ?i bog??iile lumii alege bog??iile. Într-adev?r, cuvântul lui Dumnezeu deranjeaz? întotdeauna, c?ci oblig? s? tran??m, s? facem alegeri radicale pentru a înainta. Invit? la dep??irea de sine iar aceasta este posibil doar sus?inu?i de ?harul lui Dumnezeu, care ne întâmpin? ?i ne înso?e?te întotdeauna pentru a ne face aten?i, ca s? nu încet?m niciodat? de a face binele” (cf. Rug?ciunea colecta).

4. Obstacolul bog??iilor ?i fericirea renun??rii la ele

Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor: "Cât de greu vor intra în împ?r??ia lui Dumnezeu cei care au bog??ii!"  Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: "Copii, cât de greu este s? se intre în împ?r??ia lui Dumnezeu! Mai u?or este ca o c?mil? s? treac? prin urechea acului decât ca un bogat s? intre în împ?r??ia lui Dumnezeu". Iar ei erau peste m?sur? de ului?i ?i spuneau între ei: "Atunci, cine se poate mântui?" Privindu-i, Isus le-a spus: "Pentru oameni este imposibil, nu îns? pentru Dumnezeu, c?ci pentru Dumnezeu toate sunt posibile". Petru a început s?-i spun?: "Iat?, noi am l?sat toate ?i te-am urmat!" Isus i-a zis: "Adev?r v? spun c? nu este nimeni care a l?sat cas? sau fra?i sau surori, sau mam? sau tat? sau copii, sau ogoare pentru mine ?i pentru evanghelie ?i s? nu primeasc? însutit acum, în timpul acesta, case, fra?i, surori, mame, copii ?i ogoare, dar ?i persecu?ii, iar în veacul care va veni, via?a ve?nic?".

5. O l?murire: Isus a condamnat bog??iile?

Comentând cuvintele lui Isus: "Cât de greu vor intra în împ?r??ia lui Dumnezeu cei care au bog??ii!", cardinalul Carlo Maria Martini, cunoscut biblist italian scrie: ?Nu sunt în mod cert o condamnare a bog??iilor. Îns? ele îl privesc pe fiecare om ?i întreaga societate. Isus ?tie c? nevoile materiale tind s? creasc? ?i s? creeze dependen??. Mentalitatea proprie a celor boga?i duce adesea la orbire. Societatea devine materialist?. Egoismul este justificat ?i devine singurul mod de a ac?iona dup? sim?ul comun”. Isus nu a condamnat banul ?i bog??iile. Recunoa?te drept condi?ie normal? de via?? aceea de a poseda un patrimoniu de familie ?i a se bucura de roadele propriei munci. Isus nu-i repro?eaz? lui Zaheu c? are bog??ii, dar faptul c? le-a ob?inut pe nedrept, ?i este mul?umit când promite c? le restituie (cf. Lc 19,1-10). St?pânul din parabola talan?ilor consider? o inep?ie faptul c? slujitorul nu fructific? în mod cinstit banii încredin?a?i (cf. Mt 25,14-30). În parabola lucr?torilor în vie este dat ca presupus faptul c? orice lucr?tor are drept la plata dreapt? pentru munca sa (cf. Mt 20,1-16). 

6. Isus indic? primejdiile la care expun bog??iile

În acest text Isus insist? asupra obstacolelor pe care le ridic? bog??iile pe calea intr?rii în împ?r??ia lui Dumnezeu. În multe alte ocazii a vorbit despre pericolele la care expun bog??iile.

a) Banul este un patron exigent. Astfel, banii pot pune st?pânire pe inima omului. Iar banul este un patron exigent care, cu trecerea anilor, p?trunde în via?? ?i în inim?, înl?turând cinstea, bun?tatea, generozitatea ?i pe Dumnezeu însu?i. În aceast? privin??, Isus spune c? ?nimeni nu poate sluji la doi st?pâni” (cf. Lc 16,13).

b) Orice acumulare de averii miroase a nedreptate. Banul tinde s? se multiplice ?i îl convinge pe om s? foloseasc? puterea ?i s? fie nemilos fa?? de cei lipsi?i ?i slabi. Transform? politica, comer?ul, ?serviciul public” în instrument de domina?ie, de îmbog??ire, de exploatare. Isus spune c? a? fac oamenii acestui veac în raport cu al?ii, sunt mai în?elep?i ?decât fiii luminii” (cf. Lc 16,8).

c) Se constat? c? banii fac s? se uite dreptatea. Povestind parabola bogatului ?i a lui Laz?r cel s?rac, Isus înva?? c? aspectul scandalos nu este faptul c? exist? un bogat ?i un s?rac, dar c? s?racul, de?i ar fi fost mul?umit s? se sature cu firimiturile ce cad de pe masa bogatului, nu primea nimic. Dreptatea cere ca to?i, chiar cei mai pu?in dota?i, s? aib? necesarul pentru a tr?i ca persoane umane.

d) În concluzie, bog??iile îl fac pe om s? uite esen?ialul, c? Dumnezeu este st?pânul a toate. ?i Isus poveste?te parabola bogatului necugetat: ?Un om bogat avea un ogor care a dat o recolt? îmbel?ugat? ?i se gândea în sine: «Ce m? fac, pentru c? nu am unde s?-mi adun roadele?». Apoi ?i-a zis: «Voi face astfel: voi d?râma hambarele ?i îmi voi construi [altele] mai mari; voi aduna acolo tot grâul ?i toate bunurile mele ?i voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mul?i ani. Odihne?te-te, m?nânc?, bea ?i bucur?-te [de via??]!». Îns? Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ?i se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai preg?tit, ale cui vor fi?». ?i la sfâr?it Isus spune: ?A?a se întâmpl? cu acela care adun? comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu” (Lc 12,16-21).

7. Nu-mi da nici s?r?cire nici îmbog??ire. D?-mi m?sura just?!

O regul? practic?. În finalul C?r?ii Proverbelor, autorul reproduce ?Cuvintele lui Agúr”, un om simplu ?i tem?tor de Dumnezeu. El ?tie s? primeasc? cu respect cuvântul lui Dumnezeu. ?Puritatea” cuvântului nu trebuie s? fie alterat? ?i r?st?lm?cit? prin interpret?ri ?i ad?ugiri personale. Cuvântul lui Dumnezeu este ?încercat” în foc ?i purificat, adic? sa este eliberat de zgur?: este cuvânt sfânt ?i doar cine este atent fa?? de Dumnezeu îl poate pricepe ?i prime?te harul mântuirii. Iat? textul: ?Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat în foc; el este scut pentru cei care-?i caut? refugiu în el. Nu ad?uga nimic la cuvintele lui, ca s? nu te mustre ?i s? nu fii [considerat] mincinos! Dou? lucruri cer de la tine, nu mi le refuza înainte s? mor! Îndep?rteaz? de la mine de?ert?ciunea ?i cuvântul mincinos, nu-mi da s?r?cire sau îmbog??ire, d?-mi bucata de pâine hot?rât? pentru mine! Ca nu cumva s? m? satur, s? reneg ?i s? spun: ?Cine este Domnul?”, sau s? s?r?cesc ?i s? fur ?i s? iau [în zadar] numele Dumnezeului meu” (Prov 30,5-9). D?-mi, Doamne, m?sura just?, bucata de pâine zilnic?! Deoarece bog??iile dau iluzia c? omul poate tr?i f?r? Dumnezeu ?i sunt un pericol pentru propria integritate moral?. Dar ?i s?r?cia cumplit? duce la r?u, treze?te invidia, adic? îl face pe om s? doreasc? bunurile altuia. ?M?sura dreapt?”, bucata de pâine de toate zilele. ?M?sura just?” îl face pe omul credincios s? cear? cu smerenie o inim? dreapt?, sincer? ?i lipsit? de îngrijor?rile de prisos în privin?a vie?ii. Ce este prea mult ?i ce este prea pu?in îndep?rteaz? de Dumnezeu. Bineîn?eles, nu cerem mediocritate, dar libertate: liberi de s?r?cie ?i liberi de opulen??: libertatea de a adera la Dumnezeu f?r? a fi re?inut de nimic, pentru a-l recunoa?te ca ?domn” ?i ?sfânt”.

8. Cântarea psalmistului

?Înva??-ne s? nu uit?m cât de pu?ine sunt zilele noastre, ca s? ajungem la gânduri în?elepte. Întoarce-te, Doamne, spre noi, de ce întârzii? Ai mil? de slujitorii t?i! Satur?-ne dis-de-diminea?? cu iubirea ta, ca s? ne bucur?m ?i s? ne veselim în toate zilele vie?ii noastre. Învesele?te-ne tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit ?i tot atâ?ia ani câ?i am cunoscut nefericirea. F? ca slujitorii t?i s? vad? lucrarea ta ?i fiii lor m?re?ia ta. Bun?voin?a ta, Doamne Dumnezeul nostru, s? coboare asupra noastr?! F? rodnic? lucrarea mâinilor noastre! Da, f? rodnic? lucrarea mâinilor noastre! (Ps 89/90,12-17: psalmul responsorial).

9. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeu s? ne p?streze în harul sfin?itor ca s? cre?tem constant pân? la atingerea omului des?vâr?it, creat dup? chipul ?i asem?narea sa ?i ren?scut la o via?? nou? în Isus Cristos: ?Te rug?m, Doamne, ca harul t?u s? ne întâmpine ?i s? ne înso?easc? pururi, ca s? nu încet?m niciodat? de a face binele”.

S? ave?i o ?Duminic? binecuvântat?” cu mult? în?elpciune.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 11 octombrie 2024)