蜜桃交友

(Pope - 18 august 2024) E Ziua Domnului. La începutul acestei Liturghii duminicale împ?rt??im cu psalmistul biblic bucuria de a fi din nou împreun? în l?ca?ul Domnului : ?Dumnezeule, scutul nostru, prive?te ?i vezi fa?a unsului t?u. C?ci mai bun? este o zi în cur?ile tale, decât o mie în alt? parte” (Ps 83/84,10-11: Ant. la intrare). Dup? un lung ?i anevoios pelerinaj, psalmistul ajuns la templul din Ierusalim î?i manifest? bucuria l?untric? de a se afl? în locul prezen?ei lui Dumnezeu. Din cele tr?ite în c?l?toria vie?ii de pân? acum ?i-a format convingerea c? mai mult conteaz? pentru el o zi în casa Domnului decât o mie în corturile celor nelegiui?i. Psalmul întreg este str?b?tut de o n?zuin?? irezistibil? dup? Dumnezeul vie?ii spre care se îndreapt? pelerinajul nostru pe p?mânt. Luând parte la sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie cre?tinii se apropie de dubla mas? a Cuvântului ?i a Pâinii. În centrul celebr?rii se afl? mereu Domnul Isus care ne hr?ne?te cu Evanghelia sa ?i cu darul Trupului ?i Sângelui s?u. Prin acesta noi intr?m în comuniune cu Cristos ?i suntem transforma?i continuu dup? chipul s?u. Îns? asta presupune un mare act de credin?? pentru a primi cuvântul lui Isus. El dezv?luie realitatea sa extraordinar? de Fiu al lui Dumnezeu care, pentru a r?mâne mereu cu noi ?i a ne d?rui via?a ve?nic?, alege s? se identifice cu o hran? simpl?, cotidian?, ordinar?. Alege s? se fac? ?pâine” ce devine ?aducere de mul?umire peren?” sau ?Euharistie”. Isus identific? aceast? pâine cu îns??i persoana sa în care sunt unite natura uman? ?i cea divin?, spunând: ?Eu sunt pâinea” (cf. In 6,51-58: Evanghelia zilei). Lecturile liturgice ne conduc întocmai la aceast? în?elegere. Sfânta Împ?rt??anie ?este” Isus, desigur un om, dar ?coborât din cer”. Euharistia ?este” Isus, în?elepciunea lui Dumnezeu care ne invit? la un osp?? pentru a c?p?ta inteligen?? ?i cunoa?tere deplin? (cf. Prov 9,1-6: prima lectur?). Euharistia ?este” Isus, Fiul Tat?lui, care vrea s? ne fac? p?rta?i la via?a sa dumnezeiasc?. În fine, Euharistia ?este” Isus Domnul glorios, înviat din mor?i, c?ruia comunitatea noastr? îi înal?? psalmi, imnuri ?i cântece de laud? spre aducere de mul?umire (cf. Ef 5,15-20: lectura a doua). Isus înl?tur? cu adev?rat orice distan?? dintre om ?i Dumnezeu care este atât de aproape înc? poate fi ?mâncat”. În continuarea considera?iilor, aprofund?m lecturile liturgice.

1. În?elepciunea invit? acas? la ea

În Vechiul Testament se vorbe?te despre în?elepciunea lui Dumnezeu care conduce poporul ales de-a lungul istoriei ?i îi preg?te?te o mas? în care ofer? pâine ?i vin. Avem aici o ?prefigurare” îndep?rtat? a ceea ce se întâmpl? în Euharistie, considerat? mai ales ca ?osp??”. Prima lectur? duminical? prezint? ?în?elepciunea” personificat? ca o nobil? doamn? (Prov 9,1-6). În continuarea textului, este înf??i?at? ?i prostia, ?doamna prostie” (Prov 9,13-18). ?i una ?i alta î?i invit? simpatizan?ii la o mas? copioas?. Evident, în contrastul celor dou? tablouri, autorul sacru remarc? invita?ia ?în?elepciunii”, fiindc? al doilea tablou este doar o parodie. Cine nu urmeaz? în?elepciunea cade în mod fatal, fiind ademenit de ?doamna prostie”, simbolul nechibzuin?ei ?i instabilit??ii inimii celui care nu se încredin?eaz? lui Dumnezeu. În schimb, ?nobila doamn?”, ”în?elepciunea ?i-a zidit casa, ?i-a cioplit ?apte coloane. ?i-a înjunghiat animalele, ?i-a amestecat vinul ?i ?i-a preg?tit masa. ?i-a trimis slujitoarele s? strige de pe vârfurile înalte ale cet??ii: ?Cel nepriceput s? se îndrepte aici!” Iar celui s?rac la inim? s?-i zic?: ?Veni?i ?i hr?ni?i-v? cu pâinea mea ?i be?i vinul meu pe care l-am amestecat! Abandona?i nepriceperea ?i ve?i tr?i, p??i?i drept pe calea priceperii!” (Prov 9,1-6). Avem aici toate componentele unui adev?rat ?banchet”. Casa în?elepciunii este o locuin?? trainic? sus?inut? de ?apte coloane, o înc?pere spa?ioas? ce poate primi mult? lume. În?elepciunea ofer? un banchet, o mas? festiv? ?i nu doar o gustare: animale sacrificate din turmele proprii, vin ?i pâine din viile ?i câmpurile proprii. Invita?ia este adresat? nu rudelor, nu prietenilor, nu celor înv??a?i, ci tuturor celor care înc? nu sunt instrui?i, celor ?nepricepu?i”, celor s?raci. Lor le este oferit vinul ?i pâinea cunoa?terii. ?Masa” este locul simbolic al cunoa?terii lui Dumnezeu ?i al bog??iei darurilor sale. Masa în?elepciunii se realizeaz? concret pe planul ?doctrinei” în deprinderea ?i înv??area ?legii” pe care Domnul a dat-o lui Israel. Toate acestea sunt elemente esen?iale pentru celebrarea unui banchet ca semn de s?rb?toare ?i de prietenie.

2. În centrul medita?iei euharistice

Evanghelia zilei (In 6,51-58) cuprinde partea central? a discursului despre pâinea vie?ii rostit de Isus în sinagoga din Cafarnaum. Isus le-a zis mul?imilor: ?Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dac? m?nânc? cineva din aceast? pâine, va tr?i în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru via?a lumii” (In 6,51). Urmeaz? o serie de afirma?ii explicite  în care ?pâinea cea vie” se refer? clar la ?Euharistie”. Nu mai este vorba doar de ?a mânca” pâinea Fiului Omului, dar ?i de ?a bea sângele” s?u. Prima afirma?ie putea s? fie interpretat? doar în sensul atitudinii de credin?? pentru a accepta ?misterul” persoanei lui Cristos ca ?Adev?rul” suprem. A doua afirma?ie ne orienteaz? gândul în mod explicit spre ?misterul” Euharistiei, în care Cristos ne d? s? mânc?m ?trupul” s?u ?i s? bem ?sângele” s?u. Este osp??ul preg?tit de în?elepciunea lui Dumnezeu prin Fiul s?u Isus Cristos în Duhul Sfânt.

3. ?Cum poate acesta s? ne dea s? mânc?m trupul s?u?”

Isus vorbe?te pe fa??. Mare parte a discursului s?u de pân? acum despre pâinea vie?ii (In 6,30-51) a fost o preg?tire lent? la afirma?iile deconcertante din acest final. Acum, referin?a la misterul Euharistiei este explicit?. Dac? pân? acum puteau exista îndoieli, din acest moment cuvintele lui Isus sunt clare. Isus nu mai folose?te simboluri, ci vorbe?te deschis. Spune c? pâinea pe care le-o va da oamenilor este ?trupul s?u pentru via?a lumii”. Ascult?torii î?i dau seama c? este vorba despre ceva uluitor, de aceea discut? aprins între ei: ?Cum poate acesta s? ne dea s? mânc?m trupul s?u?” (In 6,52). Isus profit? de aceast? discu?ie nu pentru a-?i atenua afirma?ia, dar pentru a-?i preciza mai bine gândul s?u. Îl intereseaz? s? afirme ?adev?rul” cu orice pre?, chiar dac? îl va costa abandonul din partea multor ucenici, inclusiv a Celor Doisprezece. În acest context, Isus le-a zis: ?Adev?r, adev?r v? spun: dac? nu mânca?i trupul Fiului Omului ?i nu be?i sângele lui, nu ave?i via?? în voi. Cine m?nânc? trupul meu ?i bea sângele meu are via?a ve?nic? ?i eu îl voi învia în ziua de pe urm?. Pentru c? trupul meu este adev?rat? hran?, iar sângele meu este adev?rat? b?utur?. Cine m?nânc? trupul meu ?i bea sângele meu r?mâne în mine ?i eu în el. A?a cum m-a trimis Tat?l care este viu, iar eu tr?iesc prin Tat?l, la fel, ?i cel care m? m?nânc? pe mine va tr?i prin mine. Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o p?rin?ii vo?tri ?i au murit. Cine m?nânc? aceast? pâine va tr?i în veci” (In 6, 53-58).

4. Euharistia scandalizeaz?

Când Isus afirm? clar c? ?pâinea vie?ii” despre care vorbise îndelung, este chiar trupul s?u, mul?imea în loc s? se bucure a început s? protesteze: ”Cum poate acesta s? ne dea trupul s?u s?-l mânc?m?” (In 6,52). Not?m c? aceast? atitudine s-a repetat de multe alte ori în decursul istoriei biblice. S-ar putea spune c?, în fond, lumea nu vrea s?-l aib? pe Dumnezeu atât de aproape, atât de la îndemân?, atât de p?rta? la problemele ei. Lumea îl vrea mare ?i, în definitiv, mai degrab? departe de ea. De aceea, în cele din urm? obiecteaz? c? o atare apropiere a lui Dumnezeu de oameni este imposibil?. Dar r?mân în toat? claritatea lor icastic? cuvintele pe care Isus le-a rostit chiar în acea împrejurare: ”Adev?r, adev?r v? spun: dac? nu mânca?i trupul Fiului Omului ?i nu be?i sângele lui, nu ve?i avea via?? în voi” (In 6,53). Isus nu a dat explica?ii atenuante care s? schimbe sensul celor afirmate mai înainte. A r?mas ferm în afirma?ia sa, chiar cu riscul de a fi abandonat de c?tre mul?i dintre ascult?tori. Isus s-a ar?tat dispus s? accepte mai degrab? s? fie p?r?sit de c?tre discipolii s?i - cum vom vedea duminica viitoare - decât s? schimbe sensul concret al inten?iei sale.

5. Euharistia, chez??ia vie?ii ve?nice

Momentul culminant al discursului lui Isus despre pâinea vie?ii sunt reflec?iile teologice despre misterul Euharistiei. Cateheza evanghelistului Ioan devine cu adev?rat sublim?. Vom urm?ri aici gândul genuin al lui Isus. Mai întâi subliniem leg?tura strâns? pe care Isus o stabile?te între ?a mânca” ?i ?a bea” din el ?i a avea ?via??: ?Dac? nu mânca?i trupul Fiului Omului ?i nu be?i sângele lui, nu ave?i via?? în voi… Cine m?nânc? aceast? pâine va tr?i în veci” (In 6,53.58). Termenul ?via??” este o expresie preferat? de evanghelistul Ioan pentru a indica mântuirea care ne este oferit? doar de Cristos. Isus se prezint? pe sine ca ?via??” (cf. In 11,25; 14,6). Îns?, în aceast? faz? a existen?ei p?mânte?ti, exist? un singur mod concret de a-l primi pe Cristos ca ?via??”, ?i anume hr?nindu-ne din el în Euharistie. ?A mânca” ?i ?a bea” sunt dou? ac?iuni ce alimenteaz? ?via?a”: o înt?resc ?i o reînnoiesc. Mâncând ?din Cristos” în semnul Euharistiei se creeaz? o leg?tur? atât de strâns? cu Cristos, ca ?i cum toat? vitalitatea ?i puterea lui mântuitoare s-ar transfera în noi, pân? la manifestarea aceleia?i vie?i. Euharistia este triumful vie?ii! O via?? ce se prelunge?te dincolo de timp ?i de îns??i experien?a mor?ii, care va fi dep??it? tocmai de puterea vital? a Sfintei Împ?rt??anii. Cristos a intrat în posesia deplin? ?i definitiv? a ?vie?ii” sale în ?învierea” din mor?i. Atunci a recuperat total existen?a sa, inclusiv cea fizic?. Oferindu-ni-se în Sfânta Împ?rt??anie noi lu?m din el aceast? putere cople?itoare de via?? care va transforma însu?i ?trupul” nostru în învierea final?. Scrie sfântul Irineu, episcop de Lyon: ?A?a cum ml?di?a de vi?? de vie plantat? în p?mânt rode?te la timpul s?u; a?a cum bobul de grâu c?zut în p?mânt putreze?te, încol?e?te ?i se multiplic? la suflarea lui Dumnezeu care le ?ine pe toate laolalt?; a?a cum, prin în?elepciune divin?, aceste roade trec apoi în serviciul omului, primesc cuvântul lui Dumnezeu ?i devin Euharistia care este trupul ?i sângele lui Cristos, la fel trupurile noastre, dup? ce se vor fi hr?nit din Euharistie, depuse în p?mânt s? se descompun?, vor învia într-o zi când Cuvântul lui Dumnezeu le va face s? se ridice spre gloria lui Dumnezeu Tat?l” (Adversus haereses 5,2).

6. Via?a în Cristos ?i misiunea cre?tinului

Învierea final? ?i introducerea în gloria Tat?lui chiar în îns??i dimensiunea ?fizic?” este doar eflorescen?a unui miracol de ?via??”, ce trebuie s? se realizeze de-a lungul întregii noastre existen?e p?mânte?ti. De aceea, cre?tinul are nevoie s? ?m?nânce” zi de zi Sfânta Împ?rt??anie, pentru a asimila for?a, valoarea ?i tot ceea ce ea înseamn?. Evident, nu este vorba de o simpl? ?mâncare” material?, dar mai cu seam? de una ?spiritual?”, în strâns? unire cu cea dintâi. În aceast? privin?? Isus precizeaz? pu?in dup? aceea: ?Duhul este acela care d? via??, trupul nu folose?te la nimic” (In 6,63). Citite în aceast? perspectiv? cap?t? toat? relevan?a cele dou? afirma?ii ale lui Isus asupra c?rora nu vom reflecta niciodat? îndeajuns: ?Cine m?nânc? trupul meu ?i bea sângele meu r?mâne în mine ?i eu în el. A?a cum m-a trimis Tat?l care este viu, iar eu tr?iesc prin Tat?l, la fel, ?i cel care m? m?nânc? pe mine va tr?i prin mine” (In 6,56-57). Ce înseamn? asta? E vorba de intimitatea de ?via??” ce se stabile?te între omul credincios ?i Isus Cristos care i se d?ruie?te în sacramentul Sfintei Împ?rt??anii. Aceast? ?r?mânere” reciproc? a unuia în altul î?i are ?modelul” sublim în uniunea ce exist? între Tat?l ?i Fiul, care nu este doar o uniune moral? ci o uniune în aceea?i ?natur?”. Aceast? unire nu este doar semnul iubirii profunde care face din dou? persoane o realitate unic?. Ea cuprinde ?i ideea de ?misiune” pentru a dilata via?a: ?A?a cum m-a trimis Tat?l care este viu, iar eu tr?iesc prin Tat?l, la fel, ?i cel care m? m?nânc? pe mine va tr?i prin mine” (In 6,57). În alte cuvinte, Euharistia urmeaz? traiectoria întrup?rii: nu ne hr?nim din Cristos pentru a ne bucura în mod egoist de el, ci pentru a-l r?spândi ?i a-l d?rui fra?ilor. De aceea, cre?tinii mai activi ?i care se dedic? total altora, sunt frecventatorii cei mai asidui ai Euharistiei. S? ne gândim la orele îndelungate pe care fericita Tereza de Calcutta le petrecea în fa?a Preasfântului Sacrament. S? ne amintim de Liturghiile care nu se mai terminau, celebrate de sfântul Pius din Pietrelcina! Împ?rt??indu-ne cu sacramentul Euharistiei care este expresia ”d?ruirii” maxime, nu e posibil s? nu sim?im impulsul de a ne d?rui altora ?i c? suntem ?trimi?i” în lume pentru a da via?? fra?ilor.

7.  Împ?rt??ire ?i jertfire cu Cristos

Toate acestea pot fi în?elese mai bine dac? reflect?m ?i asupra faptului c? Evanghelia zilei vorbe?te continuu despre a mânca ?trupul” ?i a bea ?sângele” lui Cristos. Mai înainte se vorbea doar de a mânca ?pâinea” (?i In 6,58). Care este explica?ia? Unde-i înv???tura? Imaginea ?sângelui” aduce în gând ideea despre moartea lui Cristos pe cruce. Este forma de supliciu care a f?cut ca tot ?sângele” lui Cristos s? fie v?rsat pentru noi. Este îndeajuns s? ne gândim la centurionul roman care a str?puns cu lancea coasta Domnului r?stignit. Evanghelistul Ioan, ca martor ocular noteaz? c? ?îndat? a ie?it sânge ?i ap?” (In 19,34). De aceea, Euharistia reproduce în mod tainic ?i prezint? înaintea ochilor credin?ei momentul jertfirii supreme a lui Cristos. S? ne amintim apoi c? la înfiin?area Euharistiei Isus a frânt pâinea. Gestul nu vrea s? spun? doar c? a rupt-o pentru a putea da câte o bucat? la fiecare. Gestul avea înainte de toate semnifica?ia de jertf? ce se consuma între Isus ?i Tat?l. Nu indica doar împ?r?ire cu al?ii, dar ?i sacrificare, jertfire. De aceea, Euharistia perpetueaz? misterul patimilor ?i mor?ii Domnului, expresia maxim? a d?ruirii totale de sine lui Dumnezeu ?i fra?ilor. Dac? acest lucru este adev?rat, atunci Euharistia e destinat? s? reproduc? aceste roade în to?i cei care o celebreaz? cu credin?? ?i în duhul adev?rului. În?elegem de ce Euharistia este cu adev?rat ?inima” Bisericii din care cre?tinii trag noi for?e pentru a deveni comunitate de iubire. La baza unei comunit??i cre?tine se afl? sfânta ?i dumnezeiasca Liturghie: ?Nici o comunitate cre?tin? nu se poate zidi dac? nu are ca baz?, r?d?cin? ?i centru de greutate celebrarea sfintei Euharistii ?i deci cu aceasta trebuie s? înceap? orice educare a spiritului comunitar. Iar celebrarea euharistic?, pentru a fi sincer? ?i deplin?, trebuie s? c?l?uzeasc? atât spre diferitele opere de caritate ?i de întrajutorare cât ?i spre activitatea misionar? ?i spre diversele forme de m?rturie cre?tin?” (cf. PO 6).

8. Aduce?i mul?umiri lui Dumnezeu Tat?l

F?r? a for?a textul, cred c? ?i avertismentele apostolului Paul din scrisoarea c?tre Efeseni (cf. Ef 5,15-20: lectura a doua) pot fi interpretate în sens euharistic. Apostolul îi invit? pe cre?tinii din Efes s? vegheze asupra conduitei lor: ?Ave?i grij? cum v? purta?i, nu ca ni?te oameni f?r? minte, ci ca ni?te în?elep?i! Folosi?i bine timpul favorabil, pentru c? zilele sunt rele!” (Ef 5,15-16). Purtarea cre?tinilor care au la dispozi?ie Sfânta Împ?rt??anie nu poate s? nu fie o expresie de iubire ?i de slujire, tocmai pentru a disipa întunericul acestor ?zile rele” de egoism, de violen??, de samavolnicii, de vicii ucig?toare precum be?ia ?i dezm??ul care ruineaz? ?i compromit vie?i personale ?i întregi familii. Mai cu seam? ultima parte a îndemnului apostolic con?ine o referin?? deschis? la ?Euharistie”, în sensul c? acea explozie de bucurie, care se manifest? ?în psalmi, imnuri ?i cânt?ri sfinte” este caracteristic? adun?rilor liturgice centrate toate pe celebrarea Cuvântului ?i a Euharistiei. ?Duhul Sfânt” era invocat de comunitate tocmai pentru a putea p?trunde sensul ?misterului” pe care ea îl celebra: ?Nu v? îmb?ta?i cu vin în care este dezm??, ci fi?i plini de Duhul! Vorbind între voi în psalmi, imnuri ?i cânt?ri sfinte, cântând ?i intonând psalmi în inimile voastre pentru Domnul! Aduce?i mul?umiri (ε?χαριστο?ντε? – gratias agentes) lui Dumnezeu Tat?l întotdeauna ?i pentru toate în numele Domnului nostru Isus Cristos!”.

9. Cântarea Psalmistului

Psalmul 33/34 propus dup? prima lectur? cu refrenul ?Gusta?i ?i vede?i cât de bun este Domnul!” (v. 9), invit? la pream?rirea f?r? încetare a lui Dumnezeu, îns? poate deveni rug?ciune de mul?umire dup? primirea Sfintei Împ?rt??anii: ?Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda lui va fi f?r? încetare în gura mea. S? se laude sufletul meu în Domnul! S? aud? cei umili ?i s? se bucure! Teme?i-v? de Domnul, voi, sfin?ii lui, c?ci de nimic nu duc lips? cei ce se tem de el! Boga?ii au s?r?cit ?i îndur? foame, dar cei care îl caut? pe Domnul nu duc lips? de nimic. Veni?i, fiilor, asculta?i-m?, v? voi înv??a frica de Domnul! Cine este omul care dore?te via?a, care dore?te zile multe ca s? vad? binele? Fere?te-?i limba de r?utate ?i buzele de vorbe în?el?toare! Îndep?rteaz?-te de r?u ?i f? binele, caut? pacea ?i urmeaz-o!” (cf. Ps 33/34,2-3.10-15: psalmul responsorial).

10. Rug?ciunea Bisericii

Dumnezeule, care le-ai preg?tit daruri nev?zute celor care te iubesc, revars? în inimile noastre c?ldura dragostei tale, pentru ca, iubindu-te în toate ?i mai presus de toate, s? dobândim f?g?duin?ele tale, care întrec orice dorin??.

S? ave?i o ?Duminic? frumoas?” la masa vie?ii.

(Pope – Anton Lucaci, material omiletic de vineri 16 august 2024)