蜜桃交友

(Pope – 3 decembrie 2023) E Ziua Domnului. Cu prima duminic? de Advent începe un nou an bisericesc dup? calendarul catolic roman sau latin. Cu adânc? emo?ie ?i recuno?tin?? p??im în noul an liturgic pe parcursul c?ruia retr?im în mod tainic întruparea, p?timirea, moartea ?i învierea Domnului. Actualizând la Liturghie aceste evenimente ale vie?ii lui Cristos suntem introdu?i treptat în planul bun?voin?ei lui Dumnezeu iar în inimi se intensific? dispozi?iile filiale cuvenite pentru a primi lucrarea mântuirii prin darul Duhului Sfânt.

1. Trei veniri ale Domnului

Prima perioad? a Anului bisericesc este numit? ?Advent”, cuvânt care înseamn? ?venire”. În lumina revela?iei biblice distingem cu sfin?ii P?rin?i ai Bisericii trei veniri ale lui Cristos: venirea istoric? în umilin?a trupului pe care o s?rb?torim la Cr?ciun, venirea în slav? pe care o a?tept?m în speran?? la sfâr?itul lumii, ?i venirea tanic? pe care o invoc?m zilnic în rug?ciunea ?Tat?l nostru”, când spunem ?Vie împ?r??ia Ta!” ?i pe care o celebr?m în sfintele Sacramente. ?S?rb?torind în fiecare an liturghia Adventului, Biserica actualizeaz? a?teptarea lui Mesia: punându-se în comuniune cu îndelunga preg?tire a primei veniri a Mântuitorului, credincio?ii î?i reînnoiesc dorin?a arz?toare dup? cea de a doua Venire” (CBC 524). Prin n?zuin?ele noastre îl chem?m în fiecare zi pe Cristos ?i dorim, prin a?teptarea noastr?, s?-i gr?bim venirea (cf. CBC 2816).

2. Un an bisericesc cu evanghelistul Marcu

La început de an bisericesc ne dispunem suflete?te pentru ca adev?rul mântuirii lui Dumnezeu s? str?luceasc? ?i în inimile genera?iei noastre. Lecturile biblice prev?zute la liturghiile duminicale ?i s?rb?torile de porunc? din ciclul trienal (A,B,C) sunt cele din seria anului B cu Evanghelia dup? sfântul Marcu. Între cele patru evanghelii, aceasta este cea mai scurt? ca text, dar esen?ial?, sugestiv? ?i original? în privin?a con?inutului. Nu este o prescurtare a Evangheliei dup? Sf. Matei, care ne-a înso?it pe parcursul anului liturgic precedent notat cu litera A. Dimpotriv?, ea a fost scris? anterior ?i este cunoscut? ca ?Evanghelia catehumenului”, adic? a persoanelor adulte care se preg?tesc s? primeasc? taina Botezului. Povestind faptele, minunile ?i predica Mântuitorului, evanghelistul îl conduce treptat pe cititor s? descopere cine este Isus, spre a-l urma ca adev?rat discipol. Culmea nara?iunii este m?rturisirea centurionului roman care în fa?a Crucii lui Isus, v?zându-l cum ?i-a dat sufletul a exclamat: ?Cu adev?rat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15, 39).

3. Cuvântul Domnului este ?performant”

Liturghia primei duminici din Advent se deschide cu câteva invoca?ii din Cartea Psalmilor: ?C?tre tine, Doamne, înal? sufletul meu; Dumnezeul meu, în tine m? încred. S? nu fiu dat de ru?ine! S? nu-?i bat? joc de mine du?manii mei; c?ci to?i cei care te a?teapt? nu vor r?mâne de ocar?” (24/25, 1-3: Ant. la intrare). Aceste invoca?ii nu sunt strig?t în vânt sau vorbe ce se pierd în aer. Cuvântul lui Dumnezeu este ?performant” în sensul c? el se realizeaz? în via?a ?i în misiunea Bisericii. ?Performant”, nu doar în sensul c? exceleaz? ca eficien??, ci c? se actualizeaz?, se împline?te, se realizeaz? în timp ce credinciosul ascult? sau cite?te. Cuvântul face ceea ce spune; are valoare sacramental?. Lucreaz? precum sacramentele Bisericii. Pentru a sugera o idee menit? s? l?mureasc? ce înseamn? ?performant” cu aplicare la cuvântul Domnului, este îndeajuns s? ne gândim la faptul c? Dumnezeu a creat toate prin cuvântul s?u. A zis s? fie lumin? ?i lumina s-a f?cut. Dac? acest lucru este adev?rat, merit? s? c?p?t?m familiaritate cu textul Scripturii pentru a-i p?trunde în?elesul ?i rostul pân? ce p?r?ile sale componente devin via??. Deci înc? o dat?: ?C?tre tine, Doamne, înal? sufletul meu; Dumnezeul meu, în tine m? încred. S? nu fiu dat de ru?ine! S? nu-?i bat? joc de mine du?manii mei; c?ci to?i cei care te a?teapt? nu vor r?mâne de ocar?” (Ps 24/25, 1-3).

4. O, dac? ai sfâ?ia cerurile ?i ai coborî!

Prima lectur? liturgic? luat? din cartea profetului Isaia, mai exact din acea parte a c?r?ii atribuit? unui autor numit conven?ional ?Trito-Isaia”, al Treilea Isaia, r?sun? ca un strig?t ce se prelunge?te în toat? perioada Adventului. Este o rug?ciune splendid? ce vine din adâncul inimii ?i una dintre perlele Bibliei, un gen de psalm de poc?in?? rostit dup? întoarcerea din exilul babilonian. În ea sunt evocate gesturile de bun?tate ale lui Dumnezeu în istorie, dar ?i lipsa de recuno?tin?? din partea poporului. Ierusalimul distrus ofer? ochiului un spectacol dezolant. Toat? speran?a poporului a r?mas doar la Dumnezeu. Dar unde este Domnul? Pare atât de departe, ascuns ?i t?cut. Într-o stare sufleteasc? de adânc? mâhnire profetul invoc? reînnoirea interven?iilor lui Dumnezeu. ?O dac? ai sfâ?ia cerurile ?i ai coborî!” Este o invoca?ie sfâ?ietoare motivat? temeinic, ?i de aceea încrez?toare. Re?inem textul acestei rug?ciuni ca parte integrant? a acestor considera?ii. ?Tu, Doamne, e?ti Tat?l nostru, r?scump?r?torul nostru; acesta este din ve?nicie numele t?u. Pentru ce, Doamne, ne la?i s? r?t?cim departe de c?ile tale, pentru ce la?i inimile noastre s? se împietreasc? încât s? nu mai simt? frica de tine? Întoarce-te, din dragoste pentru robii t?i, pentru semin?iile mo?tenirii tale. O, dac? ai sfâ?ia cerurile ?i ai coborî! Mun?ii s-ar topi în fa?a ta. Ai coborât ?i în fa?a ta mun?ii s-au cutremurat. Niciodat? nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, iar ochiul nu a v?zut vreodat? pe vreun alt dumnezeu afar? de tine, care s? fac? asemenea lucruri pentru cei care se încred în el. Tu mergi în întâmpinarea celor care s?vâr?esc cu bucurie faptele drept??ii ?i î?i aduc aminte de tine, mergând pe c?ile tale. Iat?, tu te-ai mâniat pentru c? am p?c?tuit; vom suferi ve?nic, sau putem fi mântui?i? To?i eram ca necura?ii ?i toate faptele noastre bune erau ca un ve?mânt p?tat. To?i am c?zut ca frunzele uscate ?i f?r?delegile noastre ne-au spulberat ca vântul. Nimeni nu cheam? numele t?u, nimeni nu se treze?te ca s?-?i caute sprijinul în tine. De aceea ?i-ai ascuns fa?a de la noi ?i ne-ai l?sat s? pierim sub povara f?r?delegilor noastre. Dar, Doamne, tu e?ti Tat?l nostru, noi suntem lutul, iar tu olarul; noi suntem cu to?ii lucrarea mâinilor tale” (Is 63,16b-17.19b; 64,1.3b-8: prima lectur?).

5. Tu, Doamne e?ti Tat?l nostru, r?scump?r?torul nostru

Toat? rug?ciunea are la baz? încrederea în Dumnezeu. Te dou? ori revine în ea expresia ?Tu, Doamne e?ti Tat?l nostru”…Este o expresie la care Vechiul Testament recurge foarte rar, pentru a se distan?a de popoarele politeiste din jur. ?Tu Doamne e?ti Tat?l nostru; acesta este din ve?nicie numele t?u; r?scump?r?torul nostru”, cel care ne smulge din puterea întunericului, cel care - cum spunem în ultima invoca?ie din ?Tat?l nostru”: ??i ne mântuie?te de cel r?u”. Desigur, cine se roag? astfel nu are inima împietrit?, nu e departe de c?ile Domnului, ci este atent la iubirea lui Dumnezeu. Totu?i constat? efectele unei anumite îndep?rt?ri de Dumnezeu, deoarece credinciosul se simte implicat în p?catul poporului s?u. ?To?i eram ca necura?ii ?i toate faptele noastre bune erau ca un ve?mânt p?tat. To?i am c?zut ca frunzele uscate ?i f?r?delegile noastre ne-au spulberat ca vântul.”

6. Întoarce-ne la tine, Doamne, ?i vom fi mântui?i

Meditând la aceast? pagin?, descoperim în ea vocea lui Isus care îmbr?când fierea omeneasc? a luat asupra sa p?catul lumii, f?cându-se solidar cu oamenii din toate timpurile. ?O dac? ai sfâ?ia cerurile ?i ai coborî!” Aceast? rug? sfâ?ietoare a fost ascultat? la Botezul lui Isus în râul Iordan. Evanghelistul Marcu noteaz? c? ??i îndat? ce s-a ridicat din ap?, a v?zut cerurile deschise ?i Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui” (Mc 1,10). ?tiind c? Isus se roag? în noi ?i cu noi, repet?m solidari cu to?i semenii într-o lamenta?ie na?ional?: ?Întoarce-ne la tine, Doamne, ?i vom fi mântui?i”. ?i în continuare: ?Dumnezeul o?tirilor, întoarce-te spre noi; prive?te din cer ?i vezi. Cerceteaz? via aceasta. Ocrote?te ceea ce a s?dit mâna ta” (cf. Ps 79/80, 4.2ac ?i 3b.15-16.18-19: psalmul responsorial)

7. Vino, Doamne!

Chiar de la începutul Adventului suntem invita?i s? ne însu?im f?r? z?bovire chem?rile neîntrerupte ce str?bat istoria. Ele se contopesc în strig?tul ?Vino, Doamne!” specific acestui timp de mântuire. Este ?i strig?tul lumii actuale, al atâtor persoane dezn?d?jduite, al atâtor familii desp?r?ite ?i împov?rate. Este strig?tul omului dezbinat l?untric dar care afl? curajul s? fie realist cu sine.

8. Veghea?i!

Evanghelia duminicii invit? la priveghere ?i rug?ciune ?Lua?i aminte, veghea?i ?i v? ruga?i, c?ci nu ?ti?i timpul când va veni vremea aceea. Se va întâmpla ca ?i cu un om care a plecat într-o c?l?torie; l?sându-?i casa, el a dat puterea în mâna slugilor ?i a rânduit fiec?ruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit s? vegheze” (cf. Mc 13,33-37). Cuvântul de ordine caracteristic Adventului este exprimat prin verbele ?a lua aminte, a veghea, a se ruga, a sta treaz”. ?E timpul s? ne trezim din somn pentru c? mântuirea este aproape”: scrie Sfântul Paul cre?tinilor din Corint, interpretând cuvintele lui Isus: ?Împ?r??ia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”, la îndemâna voastr?. Invita?ia la a ?ine ochii bine deschi?i nu trebuie irosit?, sus?inând tacit ?i aproape invariabil: ?Am ochii deschi?i de când m-am n?scut”. Nici chiar cel mai somnoros sub multe aspecte nu admite c? este un adormit, c?ci a f?cut de mult alegerile sale ?i nu-i place s? aud? mereu c? flac?ra credin?ei trebuie ?inut? constant aprins?.

9. Noutatea Cr?ciunului

Chiar cre?tinii practican?i pot fi nedumeri?i întrebându-se: ?Ce lucru nou ar putea s? aduc? anul acesta Cr?ciunul? Va fi un Cr?ciun ca oricare altul”. Reflectând îns? mai atent, constat?m c? situa?ia lumii actuale se aseam?n? în multe privin?e cu cea descris? de profetul Isaia cu opt secole înainte de Cristos: ?To?i eram ca necura?ii ?i toate faptele noastre bune (presupuse) erau ca un ve?mânt p?tat. To?i am c?zut ca frunzele uscate ?i f?r?delegile noastre ne-au spulberat ca vântul.” Profetul indic? ?i motivul acestei situa?ii: ?Nimeni nu cheam? numele t?u, nimeni nu se treze?te ca s?-?i caute sprijinul în tine.” ?i profetul conclude: ?Ne-ai l?sat în voia f?r?delegilor noastre”. În acest sens, Biserica ne invit? s? deschidem ochii asupra semnifica?iei Cr?ciunului ?i s? avem în vedere c? Dumnezeu vine s? bat? la u?a noastr?. Vine ca ?r?scump?r?torul nostru”, ?a?a încât s? nu duce?i lips? de niciun har în timp ce a?tepta?i revelarea Domnului nostru Isus Cristos, care v? va înt?ri pân? la sfâr?it ca s? fi?i f?r? vin? în ziua Domnului nostru Isus Cristos” (cf. 1 Cor 1,3-9: lectura a doua).

10. Aten?ie la clipa prezent?

Marea virtute a cre?tinismului este aten?ia la clipa prezent?. A veghea înseamn? a tr?i ?i în?elege clipa prezent? în toat? importan?a ei, descoperind în ea trecerea Domnului. Pentru fiecare om, aceast? venire este semnalat? de un eveniment, o dat?, un semn: poate avea loc în lini?tea serii, fie la miezul nop?ii, fie la cântatul coco?ului, fie în aurora dimine?ii plin? de via??. Da, aten?ia la clipa prezent? este marea virtute a cre?tinilor. ?Lua?i aminte, veghea?i ?i v? ruga?i…o spun tuturor: Veghea?i. Deci, lua?i seama cu grij? cum umbla?i, nu ca ni?te nechibzui?i, ci ca cei în?elep?i, r?scump?rând vremea, c?ci zilele sunt rele. Drept aceea, nu fi?i f?r? minte, ci în?elege?i care este voia Domnului”, îndeamn? apostolul Paul scriind comunit??ii cre?tinilor din ora?ul Efes.

11. A?teptare activ?

Cum trebuie un cre?tin s? a?tepte manifestarea Domnului. În continuarea aceluia?i capitol 13 din Evanghelia dup? Marcu, Isus cere ucenicilor ca în a?teptarea venirii sale s? dea m?rturie pentru el în orice loc ?i înaintea oricui, s? propov?duiasc? pretutindeni Evanghelia mântuirii ?i s? nu fie îngrijora?i ce vor r?spunde în cazul când sunt prigoni?i. În orice caz, nu trebuie s? fug? din prezent, refugiindu-se în trecut sau luând-o înainte în viitor. E nevoie s?-?i deschid? bine ochii la necesit??ile lumii prezente, unde r?zboiul ?i învr?jbirea, acte de violen?? împotriva celor mai slabi, copii, bolnavi, femei ?i vârstnici se petrec în v?zul tuturor sau nu departe de noi ?i în fiecare zi. Ucenicul lui Cristos nu trebuie s? se închid? în g?oacea egoismului, r?mânând indiferent fa?? de soarta altora, dar nici nu trebuie s? cad? prad? dezn?dejdii. Avem la îndemân? mijloace eficiente de mântuire: rug?ciunea, Sfintele Taine, Cuvântul lui Dumnezeu, înv???tura Bisericii, exemplul sfin?ilor, imboldul ?i încurajarea fra?ilor în credin??. În Cristos Isus Dumnezeu ne-a dat toat? bog??ia darului.

12. Rug?ciunea Bisericii

?Dumnezeule atotputernic, te rug?m s? înt?re?ti voin?a credincio?ilor t?i pentru ca s? întâmpine cu fapte de sfin?enie pe Cristos care vine ?i s? se învredniceasc? a sta la dreapta ta în împ?r??ia cerurilor”. Tuturor, binecuvântarea apostolului: ?Har vou? ?i pace de la Dumnezeu, Tat?l nostru, ?i de la Domnul Isus Cristos” (1Cor 1,3).

S? ave?i un ?Advent binecuvântat!”

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic din noiembrie 1993, 2008, 2011, revizuit ?i reluat vineri 1 decembrie 2023)